Ioțcu plătește „gras” și în cătușe! Ghici, cât a fost onorariul achitat avocatului Mateuț?





Ați observat – care vă știți cu problema… restul lăsați-ne, că avem treabă – că procesul lui Ioțcu, zis și „Procesul lui Ioțcu”, dinspre Franz Kafka înspre Curtea de Apel Timișoara sau invers, depinde cum urmărești problema, o dă în lambada pe proceduri de vreo câteva zile-ncoace ? „Lambada pe proceduri” ăsta e și el un termen ce-și merită ghilimelele… maestrul Gheorghiță Mateuț meritând, pe deplin și meritat, precum Karpov, titlul de cel mai defensiv geniu șahistic, titlul de „Tata lor în lambada pe proceduri”! Scuzați pleonasmele – dar în cazul de față se impun!
Sunt destule pamflete pe net (uite aici unul tare) despre eșecurile maestrului Mateuț în materie de apărare – avocatul arădean a dus rechizitoriile la rang de geniu… Nu mai insistăm asupra miștoului – întrucât noi suntem patrioți locali și, sincer, ne place de avocatul Gheorghiță Mateuț: îi respectăm cariera și profesia și ce mai vrea dânsul.
Numai că nu putem să nu remarcăm un aspect: BANUL! (am băgat majuscule, pentru că în „Procesul lui Ioțcu” nimeni și nimic nu e mai important, mai principal personaj decât BANUL! – sper că n-avem cititori atât de prostuți încât să creadă altceva) Deci, cât a fost BANU?
Păi hai s-o dăm și noi în lambada pe proceduri (ați observat italicele, nu?): noi am auzit că 50.000 de euro a luat maestrul și de restul n-o mai avut doamna Rodica (o și-nțelegi!…) decât de timișoreanul Moca – a cărui prestație chiar nu-i „moca”… 10.000 euro gen – și ceva mărunțiș… vreo 3000 pentru fratele Moț…
Nu ni-s noi în măsură să le umblăm în portofele la ăștia, da… chiar… 50.000?! Pă ce?… Pă lambada pe proceduri?
Comentariile portalului
O sarakie de om
Am avut o experienta in Munchen la o terasa: dupa ce am consumat ceva sucuri, chelnerul ne-a adus bonul pentru plata si ne-a mentionat ca ,, the tip is not included", (...)
marele Goldiș săracu s-ar răsuci în mormânt și poate s-ar dezice de declarația din noiembrie 1918 dacă ar vedea Românika manelizată de azi. De altfel, nu (...)