Vorba ortodoxă a cuiva: „Mozart și politică e la ei… slujbă și fior religios, mai puțin!”
De acord – dar Mozartul ăla, într-o basilică imensă, cântat exact pentru ceea ce a fost compus, te rupe (dacă ai ceva melos în suflet și-n logos) de-ți dictează emoțiile pe următoarele săptămâni… te face să te simți ca ascultând Missa propriei tale încoronări… iar asta face cât o slujbă cu fior religios și solemnitate muzicală în plus. „Ceea ce înseamnă că te rogi de trei ori” – cum ar zice un mare compozitor.

În fine… habar n-am câți și care dintre cei prezenți la fastuoasa și extrem de solicitanta (mai ales fizic) ceremonie oficiată la Basilica Maria – Radna s-au rugat, s-au simțit binecuvântați sau, pur și simplu, au venit să bifeze o obligație la slujba de 4 ore (între 11 și 3 după-masa a durat ceremonialul religios!)… Cert e că printre Dealurile Lipovei s-au mai scurs câteva figuri contemporane de o importanță administrativ-politică… egală cu trecerea omului pe acest pământ – în sens filosofic. Unul mai important decât altul – dar și unul mai nesemnificativ, la scară macro, decât celălalt.
Îi veți recunoaște (sau nu) din pozele atașate…

Canicula a fost, însă, personajul principal al zilei de 2 august, Anno Domini 2015. Nu absentul Papă, nu absentul Iohannis, nici măcar absentul Ioțcu (din simplul motiv că absolut nimeni nu i-a simțit lipsa și nici nu i-a dus nevoia). Nu sutele de prelați, nu miile de enoriași veniți din toate colțurile Europei, nici măcar Sfânta Basilică insăși… Canicula!  Zeci de oameni făcând crize de lipotimie, accese de hipertensiune… apă „din părți” – organizare foarte lipsită de respect la adresa „simplilor” participanți… dar haide să nu le stricăm (și noi) sărbătoarea fraților catolici tușând acest aspect.
Așa încât declar spășit că, în nemernicia mea leneșă și gonzo, subsemnatul am plecat imediat după începutul slujbei… Din rațiuni romantice, totuși: să nu mor de cald.

(Re)citește și Mii de credincioși participă la binecuvântarea lucrărilor de renovare a Basilicii Maria-Radna