Lucian Laza a fost unul dintre craii de curte nouă în împărăția poliției, un băiețaș de fițe care, până acum câteva zile, trăia pe picior mare, având chiar un mic fan-club… numai al lui. Pe Facebook e „Lucien Lucien” – și e suficient dacă faci un slide pe fotografiile sale de pe contul public, să vezi ce show de nabab rus cu girafă pitică din aur pe umăr face din lumea asta. „Domnul Lucian, vine în mod regulat, să-și întrețină zâmbetul. Trabucul face parte din ritualul tratamentului și al consultației” – îi scrie un dealer, cu virgulă între subiect și predicat (că așa trăbă!) chiar la poza asta, de am selectat-o ca imagine principală – pentru că-l reprezintă!
Îl reprezintă, în primul rând, pentru că de la trabucuri i s-a tras: a fost condamnat la 5 ani și 4 luni pentru luare de mită prin sentință definitivă emisă de Curtea de Apel București miercuri, 3 iunie – mita constând în 5 trabucuri trimise prin colet direct adresat, pe aeroport, de la cineva din îndepărtata Cubă… iar dacă veți zice că „5 trabucuri sunt un mizilic”, înseamnă că nu vă pricepeți la trabucuri cubaneze și nici n-ați răsfoit profilul lui „Lucien Lucien”…

Pe Lucien ăsta la pătrat îl cunosc mulți pe-aici, prin zonă… fă numai un sondaj prin „contacte” să vezi câte afli! Ce folclor! Pe repede-înainte reproducând o discuție cu unul dintre foștii săi șefi pe linie de serviciu, iată cum îi arată cariera, atâta cât a fost … carieră de care el însuși și-a bătut joc încheind-o subit la 35 de anișori – de aia hop și noi, cu mișto-ul.
E din Ineu și a terminat o facultate la Timișoara, fiind, după o decentă perioadă de vânzător de gumă de mestecat, încadrat la „economic” pe un post căruia i-a făcut față cel puțin cât să-i cucerească pe cei de la „Crimă organizată” să-l ia la ei. Câțiva credeau în potențialul lui și chiar era considerat de cei cu atitudine pozitivă în exces un fel de Adi Șimon în construcție. S-au înșelat rău și urât. Dacă SIPI sau un compartiment de cadre serios întrebau mai atent, încolo-ncoace, de el și de apucăturile lui, nu  i-ar fi făcut nici măcar legitimație de colaborator al poliției. Dar n-a fost nimeni curios, așa că ascensiunea sa, chiar împotriva firii, s-a derulat aproape normal-ascensiv… cum, de altfel, se derulează carierele a mii de funcționari publici statali în țara asta cu toate sistemele corupte până-n măduvă.  Apropo de legitimație… cartonul respectiv cu insignă l-a și tâmpit cu totul, de a ajuns unul să i-o ștampileze de frunte, când, neinspirat, a scos-o într-un cerc de interlopi fără simțul umorului. S-a făcut remarcat prin câteva scandaluri destul de răsunătoare în birourile închise ale IPJ – unele urmate de pumni în cap, cum a fost cel în care l-a proptit de pereți și percheziționat pe Uțu-mic în discotecă, după care a fost surprins, pozat și filmat cu el la masă și peste tot.

La București, la ditamai IGPR-ul, habar n-are nimeni cum a ajuns – sau nu ne-a spus nouă -, dar cert e că, dacă până atunci mai avea sub unghii un scrum de decență profesională și teamă de  Dumnezeul Național al Ajunșilor (DNA), acolo i s-a spulberat cu totul. A devenit, cum ar veni, din jmecher de Șura Dacilor, jmecher de Dorobanți, a trecut de la trabucuri din Atrium, la trabucuri din Otopeni. Asta, desigur, i-a atras pe cât de multă simpatie pe rețelele sociale, pe atâta antipatie în viața reală – iar dacă de rechinii arădeni a scăpat cu niște pumni în cap și-un șpiț în fund, de la cel de la București a încasat un cincinal cu executare… că, nah, acolo-s și exigențele mai mari.
Sentința i-a venit pe 1 aprilie – dar n-a fost păcăleală. Curtea de Apel a menținut condamnarea Tribunalului București, iar mandatul a intrat în executare pe 3 iunie – de când datează și ultima postare a sa pe Facebook.

Deci, soluția noastră pe scurt la această chestie – morala fabulei, în speță este: să te ferească Dumnezeu să ți se împlinească dorințele și să-ți dea atâtea trabucuri câte poți fuma! Lucian Lazea a cerut prea mult – și i s-a dat mai mult decât poate duce.