100.000 de euro, atât costă plecarea lui Fabry de la UTA în această perioadă! Mai sunt două zile…





Mai sunt doar două zile până când se închide perioada de transferuri în Liga 1 și slovacul Andrej Fabry încă așteaptă rezolvarea situației sale între cluburile UTA și Universitatea Cluj. El a semnat în această iarnă un contract cu gruparea din Cluj, contract care intră în vigoare doar la vară.
Fiind în ultimele șase luni de contract cu clubul arădean, club care nu i-a propus prelungirea, Fabry a ales să-și continue cariera la Universitatea Cluj. A semnat un contract care va fi valabil din vară, dar apoi a forțat plecarea încă din această perioadă, refuzând să mai joace pentru UTA invocând o accidentare pe care nu i-a confirmat-o niciun medic.
Mai sunt doar două zile din această perioadă de „mercato”, perioadă care se încheie la ora 23.59 în data de 10 februarie. UTA Arad nu este dispusă să îl lase să plece pe o sumă mică de bani. Arădenii vor 100.000 de euro pentru serviciile fotbalistului în vârstă de 27 de ani, în timp ce reprezentanții „șepcilor roșii” ar fi dispuși să achite doar 30.000 de euro.
Fabry este cel mai valoros fotbalist din lotul echipei UTA, cu o cotă de piață în valoare de 600.000 de euro, potrivit site-ului de specialitate Transfermarkt.
„Mai suntem în discuții cu cei de la UTA pentru Fabry. Am semnat cu el. Suntem interesați să vină mai devreme, dar nu în orice condiții. Avem un prag maximal cu suma pe care vrem să o plătim”, a spus Radu Constantea, președintele clubului Universitatea Cluj, pentru Digi Sport.
Citește și:
Comentariile portalului
@Niro - La baza sistemului legislativ din țările democratice stă principiul „ceea ce nu este interzis, este permis”. Tocmai afirmați că sunt „zone verzi nereglementate”, din care rezultă că (...)
Păi cam 80% din tinerii care merg la școală în România înțeleg limba engleză din clasa a 5-a de când au primit primul telefon celular. Dacă nu (...)
Nu înțeleg cum își permit asociațiile astea să reglementeze ei de capul lor, peste primărie, zone inundabile ca fiind parcuri, când nu există nici o lege (...)