marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Ziua lui Eminescu, Zi a Culturii Naţionale. De asemenea, astăzi sărbătorim 80 de ani de la moartea unui scriitor mai puțin cunoscut: nepotul lui Eugen Lovinescu, Anton Holban

    de - | 15 ianuarie 2017, 2:11 PM | Cultură | Topic special

    0

    De ce a fost aleasă ziua lui Eminescu drept zi a Culturii Naţionale? Mai sunt citite şi mai plac versurile sale, ajunse în aproape toate colţurile lumii, şi cât de actuale sunt scrierile sale politice? Universalitatea operei sale poetice a fost recunoscută şi de UNESCO, poemul Luceafărul a întrat în Guiness Book of Records, iar numele poetului a fost atribuit unui crater de pe Marte şi unei mici planete, scrie stiri.tvr.ro.

    Sute de pagini de poezie, proză, proiecte dramatice, traduceri, prelucrări şi adaptări, chiar şi o schiţa a unei gra­matici sanscrite sau un dicţionar de rime, compun o operă vastă şi originală, lirică, nihilistă, eroică, fantastică, cosmogonică, didactică şi polemică care arată o minte iscoditoare, o bună educaţie filosofică şi o voinţă uriaşă de a stăpâni multe domenii.

    Publicistica lui Eminescu – câteva mii de articole care vorbeau despre stat, progres social, civilizaţie şi cultură – a fost obiect de controversă, iar oamenii politici, ideologii sau sociologii au cultivat-o sau au repudiat-o, în funcţie de interese.

    Omul deplin al culturii Române… o conştiinţă de cultură deschisă către tot”, scria Constantin Noica despre Mihai Eminescu.

    Întreaga operă eminesciană a fost influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, dar şi de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de sistemele de gândire ale Romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant sau Hegel şi chiar de filozofia buddhistă.

    Ar fi meritat un Nobel pentru literatură, dar acest premiu nu se acordă postum”, afirma academicianul Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române, care a militat şi a reuşit, cu sprijinul Academiei, ca ziua de 15 ianuarie să devină Ziua Culturii Naţionale.

    Parlamentul a aprobat această lege în 2010, iar în expunerea de motive a iniţiatorilor legii se arată:

    Ziua Culturii Naționale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în genere, și a proiectelor culturale de interes național”.

    Există precedente pentru această sărbătoare şi în alte ţări europene, în Spania, Ziua culturii a fost fixată de ziua morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, de ziua de naştere a lui Luis de Camoes. Mai mult, şi autorităţile din Moldova au hotărât ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naţionale.

    Mihai Eminescu la Liceul din Cernăuţi. Foto: Agerpres

    Mihai Eminescu la Liceul din Cernăuţi. Foto: stiri.tvr.ro

    Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, era şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, fiica stolnicului Juraşcu din Joldeşti. Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi în casa părintească de la Ipoteşti, iar la Cernăuţi a urmat şcoala şi Liceul german.

    A debutat ca poet la 16 ani, cu o poezie scrisă în memoria fostului său profesor Aron Pumnul, şi în acelaşi an şi-a schimbat numele în Eminescu, adoptat mai târziu şi de alţi membri ai familiei sale.

    Între 1869 şi 1874, a fost student la Viena şi Berlin, ca „auditor extraordinar” la Facultatea de Filozofie şi Drept din Viena şi ca bursier al asociaţiei culturale Junimea, la Berlin.

    Ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică și gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecție mai sublimă și mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”- spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu, într-un portret făcut lui Eminescu.

    S-a întors în ţară în 1875, a fost director al Bibliotecii Centrale şi profesor suplinitor, redactor la ziarul Curierul de Iaşi, a continuat să publice în Convorbiri literare, iar Titu Maiorescu, ministrul Învătământului, l-a apreciat şi ajutat să primească un post de revizor şcolar pentru județele Iaşi şi Vaslui. Eminescu s-a împrietenit cu Ioan Slavici, Iosif Vulcan, Ion Creangă, care l-a introdus în societatea politico-literară Junimea, şi s-a îndrăgostit de Veronica Micle.

    Din 1877, Eminescu s-a mutat la Bucureşti şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator, unde a avut o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. La doar 33 de ani, a dat semne de alienare mintală, suferea de psihoză maniaco-depresivă şi a fost internat în spitale şi sanatorii în ţară, la Viena şi Odessa. Pentru recuperare, Eminescu a călătorit în Italia, a fost îngrijit de familie şi susţinut de prieteni, iar cu ajutorului lui Iacob Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu a reuşit să primească o mică pensie viageră.

    Mihai Eminescu s-a stins la 15 iunie 1889, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, şi a fost înmormântat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu.

    Astfel se stinse … cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale scria despre moartea poetului, George Călinescu.

    Mai este citit astăzi Eminescu ?

    eminescu_90874000„Unii, pentru că îl izolează pe Eminescu, vor să îl transforme într-un muzeu. Eminescu este un fenomen viu şi fiind un mare poet se lasă judecat de toate generaţiile şi rezistă. Ceilalţi, denigratorii lui, … nu pricep ce reprezintă Eminescu pentru poezia românescă şi chiar cea universală, ori pricep şi sunt răuvoitori. Eminescu este un poet viu, care poate să-ţi placă sau să îţi placă mai puţin” – spunea Eugen Simion.

    Lectura poeziei sale începe în şcoală, iar profesori de limba română spun că Eminescu place în continuare elevilor.

    Depinde foarte mult de profesori, care deschid sensibilitatea şi ştiu ce să recomande din Eminescu, tinerii citesc mai puţin critică literară, dar ascultă de profesorii lor. Dacă ai noroc de un profesor bun, ţi-ai format sensibilitatea”, mai spunea academicianul Eugen Simion într-un interviu acordat cotidianului România Liberă în ianuarie 2011.

    15 ianuarie 2017: 80 de ani de la moartea scriitorului Anton Holban

    Sursa foto: ziarulzidul.ro

    Sursa foto: ziarulzidul.ro

    Agenția de știri Agerpres ne atrage atenția și asupra unui scriitor român, mai puțin cunoscut, ce-i drept. Antoniu Gheorghe Holban a fost rozator și dramaturg, fiul lui Gheorghe Holban, ofițer, și al Antoanetei (născută Lovinescu). A fost nepotul lui Eugen Lovinescu. S-a născut la 10 februarie 1902, la Huși.

    A fost profesor de limba franceză la Galați (Liceul de Băieți „V. Alecsandri”, 1928-1932) și București (Seminarul Central, din 1932).

    După debutul în revista condusă de Liviu Rebreanu, „Mișcarea literară” (1924), a început o bogată activitate publicistică, colaborând cu eseuri, recenzii, cronici literare, muzicale și plastice, note de călătorie la „Sburătorul”, „Viața literară”, „Rampa”, „România literară”, „Vremea”, „Azi”, „Critica”, „Critica actualității” ș.a. A fost membru în comitetul de redacție al revistei „Sburătorul” (1926).

    A debutat editorial cu „Romanul lui Mirel” (1929), din care au apărut fragmente în „Gazeta literară”, cu o prezentare a lui E. Lovinescu, volum nesemnificativ pentru evoluția ulterioară a autorului. Cu următorul roman își dovedește vocația de scriitor în proza de analiză: „O moarte care nu dovedește nimic” (1931).

    A publicat apoi romane, nuvele și schițe, în care cele două teme fundamentale au rămas permanent iubirea și moartea: „Parada dascălilor” (1932), „Ioana” (1934), „Jocurile Daniei” (postum, 1971). „Conversații cu o moartă” și „Bunica care se pregătește să moară”, două „mici capodopere ale genului” (G. Călinescu) au fost adunate, alături de alte proze scurte publicate în revistele vremii, în volumul „Halucinații” (postum, 1938).

    A comentat în mai multe rânduri, cu aplicație și pătrundere, opera Hortensiei Papadat-Bengescu și cea a lui Marcel Proust (de altfel, contribuția sa la exegeza românească a lui Proust este dintre cele mai importante). Holban este prin excelență romancierul (auto)analist, teoretician și practician (ca și Camil Petrescu) al persoanei întâi, insistând în disecarea stărilor sufletești tulburi și chinuitoare, făcând radiografia geloziei și hărțuindu-și eroul între două obsesii fundamentale: iubirea și moartea — se notează în Dicționarul scriitorilor români.

    Temperamental, a fost un romantic prin obsesia singurătății, a morții, prin vocația nefericirii; ca romancier este însă un modern, și nu numai la nivelul scriiturii sau al compoziției, ci și prin cultul autenticității, precum și prin tehnica analizei psihologice. A fost un produs și un exponent al unui moment anume din evoluția romanului românesc, al unui anumit climat, care a făcut posibilă apariția unor cărți ca „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, a lui Camil Petrescu, „Întâmplări în irealitatea imediată”, de Max Blecher, „Adela”, scrisă de Garabet Ibrăileanu, „Ambigen”, de Octav Șuluțiu, etc.

    A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1934).

    A murit la 15 ianuarie 1937.

     

    Sursa: TVR 1, Agerpres

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    1 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.