S-au mai făcut observații pe acest subiect, însă, așa cum suntem obișnuiți, lucrurile nu prea își găsesc rezolvarea atunci când vine vorba de simțul civic. 

De fiecare dată când urc în trenul Arad – Nădlac mă gândesc cu groază la ce mă așteaptă: bețivii cu PET-urile care încearcă să îl convingă pe controlor să îi lase să meargă până la Pecica cu 2 lei, „hai șefu, până la Pecica numa, uite ia și o bere”, călători care pun muzică pe telefon, de regulă manele, invadând-mi creierii cu Guță guițând dintr-o parte și Minune minunându-se dintr-alta și bonus diversele strigăte când pierde cineva la Cruce.

Toate acestea poate că ar fi suportabile dacă nu ar trebui să pun în geanta mea (asta ca să nu stau în mizerie) punga de chipsuri, ambalajul de ciocolată, un bilet de tren sfârtecat și sticla de bere goală care tronează pe banchetă.

Știu că ruta Arad-Nădlac a fost în pericol de desființare de două ori. O dată pe vremea CFR-ului, din cauză că se mergea „cu nașu” atât de des încât erau mai mereu în pierdere (plus că se și fura motorină la greu). A doua oară după ce ruta a fost preluată de Regiotrans și s-au găsit probleme la garniturile de tren.

Acum, după ce aceste probleme au fost rezolvate (Vorbesc serios! Nu mai poți merge „cu nașul”, am pățit-o eu…), stau și mă gândesc oare când o să se rezolve și asta cu mizeria. Speranțe prea mari nu se întrezăresc, vina fiind a călătorilor și nu a companiei…

În tren, am întrebat-o pe femeia care face curat ce crede:

„Ce să le mai faci? Nici la birturi nu lasă lumea atâta mizerie! Noi facem curat dar până ajunge trenul la capăt de linie e din nou la loc”, mi-a spus ea.

Sticle de bere, de suc, coji de semințe, ambalaje de la diverse produse, așa arată peisajul dezolant pe care călătorii îl lasă în urma lor. De fiecare dată am impresia că am fost la pădure, de 1 Mai. Numai acolo mai vezi atâta gunoi!

Când controlorul m-a văzut că pozez, m-a intrebat:

„Pui pe Facebook?”

„Da, zic eu, și nu numai acolo. Să se vadă ce mizerie lasă călătorii. Dumneavoastră ce ziceți?”

„Sunt inconștienți, domnule, îți zic eu! Pe lângă că un bilet de la Arad până la Semlac e un pic peste 5 lei, că iarna nu se pot plânge că nu e căldură, că este curățenie atunci când pleacă trenul din capete de linie, ei pur și simplu își bat joc. Pe alte rute unde sunt controlor, vă spun, dacă un călător lasă mizerie este atenționat de ceilalți! Aici trebuie să fac eu pe polițistul, îmi este și jenă când trebuie să trag de mânecă un domn mai în vârstă, să își strângă gunoiul după el. Penibil!”, a dat din mână a lehamite controlorul și a plecat în treaba lui să taie bilete.

Pe unul singur, un domn, l-am văzut ridicând de pe jos o pungă de chipsuri, cu bacon (preferatele mele!). „Ar trebui să primiți reducere la bilet că le faceți curat…”-  i-am spus. „Dacă nu fac ei curat… fac eu, măcar unde stau!”

„Ba da, fac curat femeile de serviciu – insist – doar că nu se păstrează, dumneavoastră luați gunoaiele și altora”.

„Da, le iau, doar nu o să le las pe jos, dacă sunt chiar lângă mine! Mai vine un cunoscut și crede că eu am făcut mizeria… nu-i frumos ce se întâmplă, dar ce să le mai faci? Vin de la muncă, beau bere, se mai și ceartă, mănâncă semințe, fac mizerie. Controlorul dacă le-ar zice ceva, la cât sunt de beți ar fi în stare să îl ia la bătaie. Și-așa se chinuie să le explice că nu mai merge să dai doi lei și să mergi, vorba aia, „cu nașul”. Măcar asta nu se mai practică, că de asta era să rămânem fără tren! Pe vremea CFR-ului, era să se rupă trenurile cu noi. E mai bine acum, însă mizeria….”, mi-a spus bătrânul și mi-a arătat ce era la mine sub banchetă.

M-am aplecat și-am dat de meniul cunoscut. Am dat și eu din mână a lehamite. M-am îngrețoșat pentru că văzusem șervețele folosite și mi-am pus din nou căștile – Headphones ON, world OFF.

Când m-am dat jos din tren, încă mai auzeam dezamăgirea sinceră a controlorului:

„Lumea nu zice nimic și nu înțeleg de ce! Îi vede că se urcă și cu picioarele pe banchete, dar nimeni nu le zice nimic. Mă duc eu și le spun că nu e frumos, dar eu le spun în calitate de om, de cetățean, nu de controlor. Dacă eu pot, alții care călătoresc în mizeria aia de ce nu spun nimic?”

Într-adevăr…de ce?

 

Mihai Todoca, 3 mai 2016, 8:23 AM