Foarte interesant ar fi dacă vreun institut de statistică, interesat de piața cărții ar lansa un studiu al trendurilor de marketing pe piața mondială a cărții, precum și al comportamentului consumatorului de carte din 1900 până în prezent.

Știm bine că odată cu liberalizarea scrisului și a accesului „necumpătat și haotic” la aproape orice fel de informație, societatea și-a fixat niște trend-uri sau curente după care își orienteză apetența lecturii.

De exemplu, în perioada Marelui Război (1914-1918), pe firmamentul literaturii universale s-a remarcat literatura de război (de front). Știm bine, jurnalul este o specie a genului autobiografic ce conține însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente: operațiuni militare, ale unei expediții geografice, ale unei călătorii pe mare (jurnal de bord) ș.a.m.d.

În perioada interbelică a oricărei națiuni din lumea occidentală literatura de război a primat pe rafturile librăriilor, dar și ca venituri la editurile care le-au publicat. Perioada interbelică a fost copleșită și de jurnalele de călătorie, dar și de încercările post-Jules-Verniene privind literatura SF. Bineînțeles, problema evoluționismului și a vieții existente pe alte planete (în special Marte) a creat numeroase intrigi între intelectualii salonarzi ai acelor vremuri.

Din 1900 până în pragul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale (1939), ziarul reprezenta principala sursă de informare a publicului larg. La sate și la oraș oamenii erau absorbiți de treburile politice și uzurpatorii guvernelor. Biografii, comentarii, analize politice, editoriale fel și fel, au încrețit nenumărate frunți de la țărănime până la burghezie. În România de atunci, oamenii și-au creat un cult din a citi cu constantă sațietate ziare precum Adevărul, Curentul și Universul. Monopolul redacțiilor de ziar concura la nivel european cu piața de carte (fie ea de știință, beletristică ori poezie). Tot în zona interbelicului european poate fi încadrată literatura esoterică. Bibliofilii devorau orice informație despre moarte, reîncarnare, viața de după mormânt, spiritism, filosofie, demonologie, crestomație spirituală. De asemenea, ireversibilii oameni de stat ai Europei își publicau gândurile, conceptele și programele politice, fapt ce a creat o emulație intelectuală în rândul studenților europeni. Literatura politică a creat noi credințe politice care au generat la rândul lor noi facțiuni și ramificații partinice demne să participe în marile bătălii electorale. E dovedit că literatura de război și cea filosofico-politică au devenit chintesența ascensiunii unor curente politice destructive pentru întreaga lume, fascismul, nazismul și marxismul (cu conectorul ideologic: Engels-ianismul). În genere, filosofia Hegel-iană și cea a lui Adam Smith au influențat Marxismul, Nietzche și Wagner au influențat Nazismul, iar nostalgia Romei Antice și logica corporatismului au influențat consolidarea Fascismului.

Iată cum resuscitarea anumitor doctrine militare, filozofice și economice existente în literatura sec. XVIII-XIX au schimbat lumea în prima parte a sec. XX. A fost un trend literar și politic pe care îl resimțim chiar și în prezent.

În perioada celui de-al doilea război mondial se revine la literatura de jurnal de front. Scriitori precum Kurt Vonnegut, Ernest Hemingway, Sven Hassel, William Golding sau etericul Antoine de Saint-Exupéry și-au trecut numele pe frontispiciul literaturii universale preferate de consumatori. Unele din lucrările acestora au fost laureate cu Nobel pentru Literatură. După război, pe de o parte și de alta a Cortinei de Fier a apărut un nou trend în rândul consumatorilor de carte, dar și o schimbare gravă de paradigmă literară. De pildă. în Franța anilor 1950-1970 s-au remarcat autori precum Michel Déon, François Nourissier, José Cabanis sau Félicien Marceau, a căror literatură a ajutat la o întoarcere conceptuală cu 180 de grade a lumii occidentale. Aceștia, trăind direct ororile ultimul Război Mondial, au trecut împreună pe-un făgaș logic, înţelegând că recompunerea Europei dinainte de război se poate realiza doar prin unificare etapizată a unei Europe liberale; că spiritul de revanşă, inhibarea culturală și perpetuarea maladivă a amintirii perdantului (aşa cum s-a petrecut după Primul Război Mondial) au devenit deosebit de primejdioase, chiar contraproductive. Astfel, prin literatura vestică, popoarele au îmbrățișat spiritul unificării în diversitate sub stindardul incipient al perspectivelor Uniunii Europene.

Pe de altă parte, în blocul sovietic se prolifera pe toate arterele societății, tremol-ul dușmănos și viclean împotriva influenței imperialismului occidental. Lumea previzionată de socialiștii moscoviți trebuia conservată și protejată brutal, prin artă, știință și literatură, de siropul dulceag al democrațiilor occidentale. Acest proiect de conservare, mai degrabă Epurare, a constat în cenzură și inoculare sistematică a literei, a arhitecturii, a pensulei și chiar a verbului, instituindu-se un limbaj de lemn multi-semantic în panoplia gândirii și culturii umane. Popoarele estice care s-au aflat în detenția blocului sovietic s-au orientat spre noi trenduri literare. Scriitorii ruși clasici și cei marxiști s-au evidențiat puternic pe rafturile librăriilor, și așa sărăcăcioase. Literatura autohtonă, românească chiar, a suferit grave mutilări, pe fondul unui decret al cenzurii multor scriitori valoroși interbelici.

În România anilor 50-80 s-au remarcat scriitori români precum Marin Preda, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și mulți alții. Trendul literar rigid al comuniștilor i-a osândit pe mulți dintre scriitorii de valoare ai poporului român. Majoritatea au fost întemnițați, bătuți cu brutalitate, ori au fost trași pe linie moartă, precum a fost cazul marelui poet și filosof Lucian Blaga. De această dată oamenii consumau literatură rusă clasică (poezie și beletristică) și literatură politică publicată pe bandă rulantă de Editura Politică, principalul aparat de propagandă anti NATO, anti SUA, anti Occident. Oamenii citeau mult despre răutățile libertății maximale ale democrației, despre presiunea sclavagistă a imperiilor precum SUA, despre mojicia capitalismului și desfrâul cultural al societăților care nu l-au îmbrățișat pe Stalin. Tot ce nu se afla sub magisteriul Tratatului de la Varșovia, era diavolesc, lânced și demn de repudiat. Socialismul era corolarul marilor realizări ale genomului uman, iar tinerii școliți în regimul comunist și-au însușit multe dintre aceste percepte.

Literatura intelectualilor români disidenți, interzisă prin lege dincoace de Cortină, îi punea pe primul loc pe „franțuziții” Eugen Ionesco (Ionescu), Emil (Emil Michel) Cioran, incomparabilul Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu (ucis de Securitate) și mulți alții.

Spre finele anilor ’80, în Europa, dar mai ales în sânul țărilor comuniste „timpul nu mai avea răbdare”. Libertatea de exprimare orală și scrisă creea o stare de impaciență generală în fibra tuturor claselor sociale. Demersurile de cotitură istorică ale lui Gorbi prin Perestroika și Glastnost-ul, au fost primii pași spre demantelarea ideatică prin implozie a socialismului în Europa. Importul de literatură străină-occidentală pe sub mână, bombardarea sistematică a opiniei publice românești prin „Europa Liberă, aici!” și tăvălugul ce se anunța venind dinspre Moscova, a dat startul revoluțiilor, reformei, demcoratismului, re-ge-ne-ră-rii gândirii libere și creative.

Ajungem în anii 1990. După aproximativ o jumătate de secol de totalitarism, excesele și derapajele au caracterizat acea perioadă tulbure ce anunța finele sec. XX. Blugi, cărţi de Sandra Brown, casete AC-DC, limbaj colorat și democraţie la refuz. Impactul pe care l-a generat americanismul și europenismul i-a îndepărtat pe majoritatea de lectură. Iar acest lucru era valabil de la Bonn la București, de la Moscova la Varșovia și până la Tirana.

În România, editura Politică și-a luat straiele Humanitas-ului și a început republicarea tuturor autorilor interbelici, cenzurați și osândiți de comunism, dar și traducerea marilor opere literare din occident și de peste ocean care au întreținut speranțele lumii civilizate în decursul Războiului Rece. Căderea Cortinei în Europa a creat un nou trend în rândul consumatorilor de carte.

Din 1989 până în prezent, lumea este preocupată de studierea Holocaustului, a acțiunilor abominabile ale regimului nazist, de biografia lui Adolf Hitler și Stalin precum și a tuturor acoliților lor. Lumea citește astăzi despre confluența tectonică a religiilor și culturii, despre terorism și WTC 2001, despre islamism și globalism. Literatura de auto-definire a caracterului, de social-building, de comunicare și business, de marketing și comportament au asediat timpul liber al multor tineri interesați de control și supremație alfa. Infuzia corporatismului a generat un nou trend de literatură americană care te învață cum să te descurci în aproape orice ține de viața de zi cu zi. Că e vorba de sex, de maniere, de femei, de mașini, de sărăcie, de bogăție, literatura asta are un efect paleativ.

Astăzi oamenii citesc multe cărți virtuale, tehnica spunându-și cuvântul și în acest domeniu în evoluția spectrală a omenirii.
Din câte se pare chestiunea tulburătoare a lumii arabe, a ISIS-ului, înregistrează în rândul majorității cititorilor o apetență asupra studierii islamului și a istoriei popoarelor arabe, mai mult ca oricând.

Ajungem la concluzia că istoria umanității a fost modelată de carte, nicidecum de oameni, de emoții și demersuri spontane. Sursa a toate câte sunt și se întâmplă în lume rămâne cartea, litera, penița și pagina.

Trendurile literare sunt acele simptome care ne demonstrează că istoria evoluează grăbit, iar noi avem datoria să-i urmăm calea cu prudență, anticipând cât se poate de exact efectele sociale, culturale și politice pe termen scurt și mediu.

În final, cred că trendul migraționismului arab spre Europa va crea, la rândul său, un nou trend scriitoricesc la nivel global care va schimba lumea, pregătind-o pentru următorul nivel. În ce constă acest nivel? Vom vedea…

Adrian Sereș