joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    The Sunset Limited, acest spațiu crepuscular între viață și moarte

    de Raluca Medeleanu | 11 mai 2016, 3:29 PM | Cultură

    0

    „The Sunset Limited”, jucată ieri seară în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Nou, este o veritabilă piesă a ideilor care încearcă să răspundă la vechea întrebare „A fi sau a nu fi”. O luptă acerbă, continuă, între două moduri de gândire extremă care trag de civilizația noastră actuală, până la punctul de a o rupe.

    Un fost pușcăriaș îl oprește pe un profesor să-și pună capăt zilelor, când încerca să se arunce în fața metroului de la stația Sunset Limited. Salvatorul încearcă să-l convingă pe acesta să-și regândească viața și să descopere cum să o prețuiască. Acțiunea e simplă, irelevantă, fiind doar un pretext folosit de Cormac McCarthy pentru a deschide mintea publicului către întrebări pe care orice om trebuie să și le pună într-un anumit punct în viață. Personajele sunt doar vehicule ale unor mari întrebări: Ce e mai important? Rațiunea? Fericirea? Care este adevărul? Ce înseamnă, la urma urmei, adevărul?

    Pușcăriașul –  credincios de neclintit – este sigur că a primit mântuirea lui Iisus, când era pe patul de spital, unde a ajuns în urma unei altercații violente în închisoare, provocată de el însuși. Profesorul – ateu până în măduva oaselor – nu poate găsi nimic de prețuit în lumea aceasta pe care o urăște din tot sufletul, fiind scârbit de caracterul ei sângeros și distructiv.

    La început, fostul pușcăriaș părea să fie cel stăpân pe situație, însă nu a trecut mult timp până când logica aspră și rece a profesorului să preia cârma, iar apoi nihilismul să țâșnească din el ca o molimă:

    Râvnesc după întuneric! Îmi doresc moarte. Adevărata moarte. Dacă aș știi că după moarte m-aș întâlni cu oamenii pe care i-am cunoscut în timpul vieții, nu știu ce aș face. Aceea ar fi teroarea supremă!”, spunea profesorul, la finalul piesei, tocmai după ce pușcăriașul și publicul începeau să aibă vaga senzație că poate „lumina” a reușit să pătrundă încet, încet și în sufletul celui pierdut.

    Ce este de remarcat în adaptarea lui Andrei şi a Andreei Grosu, de la Unteatru București, este modul în care cei doi actori (Richard Bovnoczki şi Şerban Pavlu) au reușit să dea voce scenariului filozofic al lui McCarthy. O reprezentație sublimă, care efectiv a dat clasă variantei cinematografice din 2011, cu Tommy Lee Jones și Samuel L. Jackson. Acolo, replicile erau goale, fără niciun simțământ. Privind filmul după vizionarea acestei piese, veți realiza că și cel mai genial scenariu pare banal și plictisitor, dacă interpretarea nu se ridică la înălțimea necesară.

    În cazul variantei Unteatru, jos pălăria!

    (sursa foto: sibfest.ro)

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.