The Heavy Crawls a demonstrat în Flex că hard rockul n-a murit, doar Aradul

    de Tomck@t | 18 aprilie 2017, 4:47 PM | Music | Video

    5

    Trio-ul ucrainian The Heavy Crawls a reînviat în Club Flex rockul anilor ’70, luni seara, aducând un mix de vintage blues rock și rock neo-psychedelic în urechile, pletele și sufletele roackerilor arădeni înrăiți… care au lipsit cu desăvârșire.

    Pentru club a fost o lecție tristă faptul că nu e indicat să aduci o trupă străină în a doua zi de Paști, mai ales într-un oraș cum e Aradul, nici măcar dacă INTRAREA e GRATUITĂ. Aradul poate fi etichetat oricând ca un oraș „mort” când vine vorba de evenimente, dar, totuși, nu se poate spune că e un oraș fără rockeri. Cu toate astea, din păcate, trio-ul a plecat exact cu impresia că au nimerit într-un sătuc penticostal unde doar doi, trei tineri nenorociți de soarta de a locui aici și încă alți doi, trei rockeri vechi incurabili mai „țin steagul sus”. Evident, e alegerea fiecăruia și nu e vorba de „vina” nimănui, mai ales că s-a nimerit să fie o zi de sărbătoare, dar e un mare păcat că un astfel de concert extraordinar și o astfel de trupă străină excepțională nu a reușit să strângă în Arad mai mult de 20 – 25 de oameni. „Ceva se întâmplă cu Aradul”, așa cum spunea și Mihai Molnar în acest interviu, referindu-se tocmai la acest aspect al orașului.

    Pentru The Heavy Crawls acesta a fost ultimul concert în România din cadrul turneului european, după ce au mai cântat înainte la Baia Mare, Satu Mare și Cluj-Napoca. Urmează câteva orașe din Ungaria (printre care capitala), câteva din țara natală a celor trei (Ucraina), Polonia, Germania, Franța, Belgia și Olanda.

    Trupa a fost fondată de solistul și chitaristul Max Tovstyi, iar în ultimii ani componența s-a schimbat de câteva ori. Actualmente, alături de Max cântă Andriy Zakharyin la tobe și Nata Vitkhaliuk la keyboard. Este o trupă care se inspiră din Led Zeppelin, Black Sabbath, Cream, Allman sau Jimi Hendrix, dar și trupe moderne ca The Black Keys, Dead Meadow sau Tame Impala, după cum declară chiar formația pe pagina oficială de Facebook. Putem găsi oareșce asemănări și cu trupele The White Stripes, The Black Angels sau Please The Trees… dar de ce să-i comparăm? Faza e că The Heavy Crawls reușește să aducă un sound extrem de familiar cunoscătorilor genului și cu toate astea reușește să fie, de fapt, original!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Tomck@t, vrei te rog sa explici sintagma originala cu penticostalii? Roackerii au un soi de (a)religie oficiala? Impresia mea – si corecteaza-ma daca gresesc – e ca tocmai Aradul care nu a participat la acest eveniment e majoritar pestrit, si nu penticostal. Deci incercarea ta de a trage o paralela intre Aradul real care…nu a, cu o alta localitate anonima sub grav control penticostal (fereasca…Domnul/random-ul) care…nu ar e…nici nu stiu cum sa o numesc…irelevanta?

      Si da – organizatorii au fost prost inspirati. Au castigat insa…experienta. La anul, nu vor mai repeta o greseala amatoriceasca.

      Pana atunci, fii tu fericit in “vechea garda” :). Ca de la unul la altul, dintr-o garda mai veche.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Na, acuma aparent m-ai prins, Captain Hook, pentru că, recunosc spășit, am avut o altercație serioasă cu mine însumi pentru această „sintagmă” nefericită. Apoi m-am liniștit pentru că, evident, am o explicație. Dar în primul rând: nu, nu am insinuat că roackerii ar avea un soi de (a)religie oficială, am spus doar că „trio-ul a plecat exact cu impresia că au nimerit într-un sătuc penticostal unde doar doi, trei tineri nenorociți de soarta de a locui aici și încă alți doi, trei rockeri vechi incurabili mai țin steagul sus”. Ceea ce n-ar fi foarte departe de adevăr, oricât de pestriț ar fi Aradul. Gândește-te numai la asta: acum nu demult a fost un „marș pentru viață” în Arad… chiar două, de fapt, în aceeași zi. Unul organizat de ortodocși, celălalt de penticostali. Îți vine sau nu să crezi, cel din urmă avea cel puțin de trei ori mai mulți participanți. Cam ăsta, în afară de slujbele religioase, este singurul „eveniment” major la care penticostalii se mobilizează, dar e treaba lor, nu e nicio problemă cu asta. Problema intervine însă atunci când vorbim de acest „Arad pestriț” (în sensul de variat) și de altfel de evenimente… și anume concerte live. La modul general cam bate vântul în cluburi (căci festivaluri nu prea avem), dar în același timp, tinerii se plâng că Aradul e mort la acest capitol. Și atunci am zis să forțez puțin limita ca să enervez lumea, pentru că am observat în ultimii 10 ani de când sunt în presă că reușești să mobilizezi oamenii împotriva prostiei lor doar atunci când pui cuțitul pe rană și spui ceva cu adevărat revoltător. Nu pe tine am vrut să te enervez personal și cu atât mai puțin pe penticostali, ci pe tinerii în general care se contrazic singuri atunci când se plâng că nu-s evenimente, dar când sunt, stau acasă. Crede-mă, e un fenomen inexplicabil care „bântuie” Aradul de foarte mult timp (inclusiv în zilele care nu coincid cu vreo sărbătoare) și dă bătăi de cap organizatorilor de evenimente. Poate cea mai bună soluție ar fi să nu mai avem deloc concerte (și, în mod special, să nu vină nicio trupă străină pe la noi!). Așa, măcar, nici cluburile sau organizatorii de evenimente nu mai intră în gaură de fiecare dată și trupele de afară n-o să mai creadă că deranjează un oraș atât de liniștit. Apropo de (a)religie, crede-mă, dacă s-ar întâmpla asta, nimeni n-o să meargă la biserică să se roage să avem un oraș mai animat de concerte, dar lumea o să se plângă și mai mult că, vezi Doamne, în orașul ăsta nu se întâmplă nimic. Dumnezeu cu mila, deci.

        0 voturi
        +1
        -1
    2. …doar nu am “carligul”, dom’le!

      Bine stimabile, mersi de lamurire – m-ai “inflamat” un pic!

      Inflamatia asta (sau, mai bine zis, puseuri ale ei) e (apar) de pe vremea in care auzeai la stiri despre ce a facut un “pedofil penticostal” sau un “pedofil baptist”; altfel, asa-zisele incredintari intime (care, culmea, nu ii opreau de la act!) ale impricinatilor…nu contau. Ba inca, unii se mai jura (cu mana pe Biblie la o adica) ca orice nu e ortodox sau catolic, e secta, fir-ar ea sa fie de “Lege a Cultelor”.

      In rest, impartasim aceeasi durere. Bine, poate a mea e mai superifciala, intrucat sunt venetic – timisorean tras inocace si “sechestrat” (ce bine!) de inima. Asa ca, si daca nu imi mai lipseste orasul de pe Bega, si daca ma doare de Arad – despre care imi permit sa spun ca e si al meu – nu imi permit sa spun ca as fi la fel de afectat emotional precum cineva care s-a nascut, a copilarit, a adolescentit, tinerit 🙂 s.a.m.d. in acest frumos oras. Nu pot, insa, sa nu suspin cand toate cele “se intampla acolo”, iar aici bate vantul; acolo se poate, aici nu…

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad