Băi, fraților ! Măi, dragi enoriași! Ascultați cu permisiunea să vă minunați: s-a dus naibii intrarea în Rai! Într-o localitate nu departe de Arad dar nici aproape de Nădlac, „nu demult”, vorba poveștii… a venit popă nou cu avânt și viziune de viitor. Ei, uite că sutana asta tânără ar fi pretins de la enoriași – nu, stați, nu pretins – și-ar fi conjurat enoriașii la o donație „mică”, spun gurile… multe.

Așa, și? Dacă e pentru Domnul… Aici e buba, că nu e! E pentru achiziționarea unui apartament în localitatea respectivă. Apartamentul din Arad nu ar fi departe (doi-trei psalmi, un Crez și ești acolo), dar îi vine peste mână, iar Casa Parohială pusă la dispoziție e prea… nepotrivită. Primăvara trebuie să îi tragi un brâu nou, să văruiești pomii de la stradă, toamna cad frunzele și trebuie să le strângi, iar astea l-ar distrage prea mult. E muncă, dom’le, e multă muncă, casa nu e bună și pace… vouă!

Suma propusă pentru liniștea si eficiența slujitorului ar fi fost de 500 de lei per familie. După un scurt calcul (faci o înmulțire și apeși egal, dacă ai Casio te-ai scos) și ar ieși o sumă modică…undeva la 100.000 de euro.

Numai că pasența nu i-ar fi ieșit și buzele i-au rămas umflate. Nene, să îți zic ceva, cu omu’ de la țară nu prea merg astea, el are credința în vene, în suflet, o respiră, o bea, o vede în tot, iar avuțiile pământești îl interesează mai puțin. Sutana ce o porți și Biblia ar trebui să îți fie cel mai de preț, așa că dă jos lista de prețuri, împreună cu afișul care cere donații pentru „Biserica a’ mare de la București” ce le ții ÎN biserică, pentru că nu își au locul, iar enoriașii cu drag vor face un avizier gratis în curtea bisericii.

În loc de încheiere:

„Omul este suma tuturor ACTELOR sale” – J.J.Rousseau

 

Mihai Todoca, 25 aprilie 2016, 2:00 PM