Recons-ul, compania cu acționar unic Primăria Arad, e deja infestată cu o faimă negativă în Arad, iar faptul că, de ani buni, Ștrandul Neptun, administrat de Recons, a devenit un spațiu elitist unde regulile sunt inventate în exclusivitate pentru arădenii de rând, iar cei cu funcții trec peste ele ca vodă prin lobodă, e un lucru bine știut. Știut, dar nu și spus. Și poate tocmai din acest motiv au și prins atât curaj și tupeu cei din interiorul acestui mamut financiar, încât să se joace cu banii ca la mama lor acasă, pentru că știu că orice ar face, nimeni nu spune nimic.

A venit însă timpul ca angajații să rupă tăcerea.

În primul articol am aruncat o privire prin gaura cheii, aflând printre altele că, dacă ești „pe felie” cu unii angajați, ai acces la cazare cu plata pe noapte la căsuțele rămase neînchiriate. Acest lucru ne-a fost confirmat chiar și de către persoane care fac parte din Consiliul de Administrație al Recons, problema căsuțelor rămase neînchiriate fiind ridicată de către un membru al CA, iar scuza Marianei Faur, șefa ștrandului, a fost că „acele căsuțe sunt în stare avansată de degradare, motiv pentru care nu pot fi închiriate”. Asta se pare că nu e o piedică pentru ca ele să fie închiriate pe noapte, pe post de „cuibușor de nebunii”.

Tot în articolul respectiv relatam cum unii sunt mai privilegiați decât alții când vine vorba de acces, intrând gratuit la diferite evenimente organizate pe ștrandul Neptun, printr-un simplu telefon dat de edilul șef al orașului . Ulterior, ne-a ajuns pe la urechi cum că majoritatea celor care au trecut prin „mâna” lui Falcă, fie că prin Primărie, fie prin partid, au și… carduri VIP (!) pentru acces gratuit pe ștrand. Hai să-i zicem un fel de „abonament high class”.

Ceea ce e mai interesant de aflat însă e modul în care sunt „gestionați” banii în Recons

Am întrebat-o pe Mariana Faur care este procedura oficială de a desfășura un control, însă aceasta nu a dorit să ne răspundă, sub motivul că „Recons nu are departament de presă, nu avem cum să vă răspundem la întrebări decât prin intermediul Primăriei Arad”. Ei bine, am făcut săpături mai „adânci”. Ce am aflat merită relatat mai pe larg.

În urmă cu ceva timp, de exemplu, în urma unui control s-ar fi depistat că trei casierițe au furat en gros, în casa de marcat fiind o sumă mai mare decât cea firească, iar una dintre ele mai avea în poșetă și aproximativ 2000 de lei. Casierițele au fost date afară, însă odată cu această descoperire a ieșit la iveală și faptul că ele ar fi fost încurajate tocmai de șefa ștrandului „să-și mai facă de-o cafea… de un taxi…”. Deci cum avem controale împotriva ilegalităților, în condițiile în care tocmai șefa și-ar încuraja angajații să ciupească bănuți? Interesant.

Cum poți fura însă când ești „pe plus”, vă veți întreba? Dacă furi, nu ești „pe minus”? Cu un exercițiu de imaginație, puteți să înțelegeți destul de ușor. În primul rând, trebuie să specificăm ceva. Deși există mai multe feluri de bilete (pe zone, pe categori de vârstă etc), există un singur sortiment de brățări pentru intrarea pe ștrandul Neptun, iar atunci când cumperi un bilet de intrare, casierița scanează brățara, apoi intră în sistemul computerizat. Programul e făcut în așa fel încât, fiind un singur tip de brățară, nu se afișează direct prețul în urma scanării, ci casierița selectează tipul de bilet. V-ați prins? Ea alege prețul.

Așadar, când au făcut controlul, e destul de ușor de înțeles de ce casierițele aveau cu mult mai mult în casa de marcat. Am putea spune că își făceau „provizii” pe care le luau ulterior, lăsând în casă o sumă care să coincidă cât de cât cu „biletele vândute”.

Banii din casa de marcat nu trec însă doar prin mâinile unei singure casierițe care are gestiune pe ei. Ah, nu! În primul rând, la casieriile de pe ștrandul Recons, ăăă… pardon, Neptun, lucrează câte două persoane pe o singură casă de marcat, una pe schimbul I, iar alta pe schimbul II. Asta chiar dacă există achiziționate destule case încât să ajungă la toată lumea. Iar la schimbul de tură, casierițele scot doar X-ul, nu și Z-ul, așa cum ar fi normal. Ce se întâmplă apoi cu acești bani, vă întrebați? Păi oare ce? La schimbul de tură de la ora 16:00, Mariana Faur îi ia frumos – fără să semneze ceva – și îi duce la Administrația Ștrandului. Iar când se lasă seara peste ștrand, ei ajung la fel de frumos tocmai în mâinile directorului Recons, Nicolai Puha, care de cele mai multe ori îi ia și îi bagă, hai să zicem că în buzunar, deși, ținând cont despre ce sumă vorbim, mai degrabă într-o plasă. Asta tot fără să semneze ceva, bineînțeles. Și unde îi duce? La bancă? Nu. La el acasă! Iar a doua zi la bancă. Alteori, îi lasă peste noapte în seiful instituției și a doua zi, cum spuneam, îi duce la bancă. Asta în ciuda faptului că există legi care impun transportul banilor cu ajutorul unei firme autorizate pentru astfel de lucruri. Dacă-l veți întreba pe domnul director de ce face asta, probabil vă va spune că este o măsură legată de economisire, dorind să evite plata sumei fixe pe care o percepe firma de pază a Reconsului pentru astfel de transporturi. Doar că suma de 35 de lei + TVA pe zi, respectiv cel mult 1500 de lei pe lună, nu e o gaură considerabilă în bugetul unei companii care se respectă, nu-i așa?

Și uite așa, de ani de zile totul merge bine, căci toți își văd frumos de treaba lor, majoritatea dintre angajați fiind într-un fel sau altul aflați într-o strânsă conexiune.

Intră în scenă Cristina Lupulescu, angajata veterană de pe ștrand, dinaintea „erei Recons”

Sursele noastre din cadrul Recons susțin că toate casierele ar fi fost aduse în companie de către Cristina Lupulescu, contabila companiei care este totodată și casieriță la casa de bilete de pe ștrand (v-am explicat mai sus cum stă treaba cu aceste caserii). Și să nu credeți că aceasta este doar o simplă contabilă, ea fiind totodată cea mai veche angajată a ștrandului, încă de pe vremea când acesta era administrat de Gospodărirea Comunală, o altă companie a primăriei.

În același timp, soțul Cristinei Lupulescu, Gabriel Lupulescu este și el angajat al Recons. El se ocupă de închirierea șezlongurilor pe Ștrand. Angajații din companie vorbesc despre faptul că acesta închiriază dimineața șezlongurile, apoi, pe parcursul zilei, în funcție de cum sunt eliberate, doi indivizi le culeg și i le duc lui Lupulescu. Răsplata acestora ar fi intrarea liberă pe ștrand. Ulterior, se vorbește că Lupulescu ar reînchiria acele șezlonguri eliberate, iar banii încasați ar ajunge în buzunarul propriu, nicidecum la Recons. În tot acest timp, nimeni de la Recons nu verifică modul în care Gabriel Lupulescu închiriază și reînchiriază șezlongurile, iar la finalul zilei acesta poate declara că a închiriat 10, 20 sau 30 de șezlonguri, când de fapt el le-ar fi putut închiria pe toate, chiar și de câte două-trei ori.

Deși s-au făcut mai multe sesizări împotriva contabilei, ea rămâne intangibilă. În ultima ședință a Consiliului de Administrație, de exemplu, membrii au cerut să fie mutată de pe Ștrand, la un alt compartiment al Recons. Aflăm că aceasta a făcut un mare scandal la auzul propunerii, spunând că ea nu se mută nicăieri. În urma scandalului, directorul Puha ar fi spus „Bine, atunci fiecare la locul lui” și a încheiat subiectul.

Chiar dacă Puha pare ținut sub „papucul” contabilei, Primăria Arad, acționarul unic al SC Recons SA, se arată foarte mulțumită de activitatea lui, lucru pe care îl putem deduce datorită faptului că tocmai i-a fost prelungit contractul până în 5 ianuarie 2017. Ca fapt divers, menționăm că la compartimentului „Achiziții” de la Recons, lucrează și viitorul ginere al Claudiei Macra, city-managerul municipiului Arad. Păi cum să nu fie Primăria mulțumită, când relația de „rubedenii” și „prietenii” se împletește atât de frumos între cele două instituții? Dar asupra încrengăturilor dintre Recons, Primărie, partide politice și alte companii subordonate Primăriei sau Consiliului Județean vom reveni ulterior.

Da, o atmosferă armonioasă au tot avut. Asta până la apariția primului nostru articol care, pare-se, tare i-a mai deranjat și supărat pe mai marii Reconsului.

Și atunci, ca să-și revină din stres, dar și ca să dispară din peisaj într-un moment destul de tensionat am spune noi, directorul Nicolai Puha și-a luat un binemeritat concediu de odihnă, de o lună de zile, probabil ca să se ocupe și de hotelul dumnealui (pe care l-a cam neglijat vara aceasta…) urmând să revină din concediu cu puțin timp înainte de sărbătorile de iarnă. Și, cum spuneam, după sărbători, pe 5 ianuarie, Puha își termină contractul cu Recons și va intra, cel mai probabil, în pensie. Colac peste pupăză, în timp ce directorul economic al Recons i-a pregătit transferul de la ștrand la un alt compartiment din cadrul companiei (un transfer pe care nu l-a acceptat) contabila Cristina Lupulescu și-a luat și ea concediu, în acest caz unul medical, începând cu data de 6 octombrie. Mai mult ca sigur concediul a venit și cu acceptul directorului Puha.

Ce spun cei doi din titlu…

L-am contactat telefonic pe directorul Nicolai Puha, rugându-l să ne răspundă la câteva întrebări, însă acesta ne-a retezat-o scurt: „Nu mă puteți reține, sunt în concediu! Sunt în concediu! Sunt în concediu și nu pot să mă ocup de societate în concediu!”. Am închis așadar, ca acesta să nu fie nevoit să se facă și mai înțeles că e… în concediu! Am ales apoi să o contactăm pe Cristina Lupulescu, pentru a afla care este poziția dumneaei în legătură cu faptele relatate mai sus. Însă nu am apucat să-i adresăm decât o singură întrebare: „De ce v-ați împotrivit să fiți mutată într-un alt departament al Recons și care este motivul pentru care membrii Consiliului de Administrație au cerut acest lucru?”. La auzul acestei întrebări, doamna Lupulescu ne-a spus că nu știe și că să întrebăm Consiliului de Administrație. Am insistat, întrebând-o de ce s-a împotrivit, iar aceasta ne-a răspuns același lucru: „Întrebați Consiliul”. „Să întrebăm Consiliul de ce v-ați împotrivit?”.  „Da, eu nu dau nicio declarație doamnă. N-am ce declarație să dau”, ne-a spus Cristina Lupulescu.

 

Va urma…

Raluca Medeleanu, 7 octombrie 2016, 11:20 AM