Comisionul de zece la sută pe care-l cer reprezentanții autorităților locale, comision care se traduce exact în cuvântul „MITĂ”, căpușează bugetele locale de ani de zile și putem spune că este achitat din buzunarul nostru. Este foarte clar (având în vedere câți edili au fost prinși până acum) că practica este generalizată și că foarte puțini fac administrație pentru binele cetățeanului. Pe cale de consecință, dacă statul român nu acționează rapid pentru a opri aceste practici, răul nu va putea fi eradicat. Ultimii trei primari arădeni prinși de DNA cu mâna în „sacul” public cu bani, primarul Șiculei, Aurel Radița, primarul Covăsânțului, Traian Balint și cel al Almașului, Teodor Avram, confirmă -practic- corupția generalizată. Chiar dacă, cum spuneam, mai există și excepții – dar foarte puține! 

De departe, de foarte departe… Teodor Avram, primarul comunei Almaș – reales în iunie  – este cel mai grobian atunci când discută despre comisionul pe care e „obligatoriu” să și-l însușească din banii publici. Pentru acesta, mita este ceva personal și… doar a lui, iar în momentul în care n-o primește – așa cum veți vedea- nu ezită să-l urecheze pe cel ce nu i-a dat-o la timp. De altfel, Avram nici nu a recunoscut în fața judecătorilor și procurorilor că a încasat comision – șpagă de la denunțător.

Cât a încasat și cât a cerut primarul?

Avram Teodor, în baza unei înțelegeri prealabile, a pretins de la  un denunțător suma de 31.000 lei cu titlu de mită, reprezentând un procent de 10% din valoarea contractului (fără TVA-ul aferent), din care efectiv a primit suma de 7.000 lei în două tranșe (suma de 4.000 lei în perioada martie – aprilie 2015 și suma de 3.000 lei în octombrie 2015)  pentru faptul că acest contract s-a derulat în condiții bune și pentru că s-a obținut finanțarea necesară plății sumei de 387.731,26 lei – valoarea lucrării.

Pe parcursul derulării contractului, după ultima plată, în cursul lunii martie 2015, inculpatul Avram Teodor s-a dus la sediul societății denunțătorului şi a pretins suma de 10% din valoarea contractului, fără TVA-ul aferent facturii. Cu această ocazie  martorul i-a dat, din suma totală pretinsă de 31.000 lei, suma de 4.000 lei, acesta din urmă arătând că el și-a respectat obligația de a face rost de sumele necesare plății contractului și considera că i se cuvine procentul de 10%.

Ulterior, în perioada iulie – august 2015, martorul a fost contactat din nou de inculpat întrebându-l când urmează să îi remită restul sumei, invocând din nou că valoarea contractului a fost plătită în totalitate. Cu această ocazie inculpatul i-a lăsat martorului și un calcul făcut pe un bilețel, predat organelor de anchetă, din care rezulta că mai trebuie să îi remită suma de 27.000 lei.

Cu acea ocazie martorul i-a relatat inculpatului Avram Teodor că  nu dispune de sume de bani întrucât firma se confruntă cu probleme financiare, iar după acest episod inculpatul l-a sunat de mai multe ori încercând să stabilească întâlniri.

În cele din urmă,  la în octombrie 2015, martorul  a acceptat să se întâlnească cu inculpatul Avram Teodor la sediul societății, ocazie cu care, împreună, au refăcut calculele privind suma din contract care a fost plătită: „ No, haideţi să vă zic… Io acuma m-am uitat la factura asta de 387 de mii, că asta-i ultima, da? … Bun. Am ăă… scos TVA-ul din ea… Da, 387… facem rotund… împărţit la 1,24… vine… ăă… … 310, da …” Inculpatul Avram Teodor a confirmat calculele respective primind efectiv în acel moment suma de 3.000 lei.

Martorul i-a explicat atunci lui Avram că societatea a avut probleme financiare şi că din acest motiv nu are posibilitatea de a-i plăti integral suma pretinsă: „Trebuie să mă înţelegeţi că nu am avut cum şi nu am cum tăţi, că am avut şi control de la Finanţe, de aia am fost atâta de…”

Avram Teodor i-a reproşat atunci martorului că nu s-a ţinut de cuvânt conform obiceiului, şi că ȘI-AR ÎNSUȘI PE NEDREPT PROCENTUL DE 10% CE I SE CUVINE LUI, oferindu-i în acest sens un exemplu al unei persoane care şi-ar fi însuşit sume de bani ce nu i se cuveneau: „Bine, eu m-am dus, ăă… ştii cum, eu… o fost obiceiul, domnule… ţi-am dat, ăă… atunci, că după aceea aveam o… o lăptăreasă la noi, că lua laptele de la oameni când nu mai avea bani pe final să-i deie. Da’ când ţi-o dat laptele, tu de ce nu i-ai dat banu’ la om?”

După ce şi-a însuşit suma de 3000 lei, inculpatul Avram Teodor i-a spus martorului că are nevoie de aceste sume de bani pentru a rezolva unele probleme personale, fiind obligat să plătească avocaţii care îl apără într-un alt dosar penal: „Ăă, n-aş fi insistat, da’ am probleme, uite, mâine am la A.N.I. la TIMIŞOARA… avocaţi, îmi mâncă avocaţii bani, domnule… Numa’ că-l duc până acolo 500 de euro. Numa’ că-l duc până acolo şi-i facem un înscris.”