TITLUL PRINCIPAL: Fără precedent în istoria evaziunii fiscale: Spitalul Județean Arad le ia pacienților 10 lei pentru 6 ore de privit la televizorul din salon!

INCREDIBIL DAR ADEVĂRAT! – ca să cităm din clasici: Pacienții internați în Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad trebuie să plătească, dacă vor să se uite la televizor în saloanele în care sunt internați! Și nu puțin: 10 lei pentru 6 ore, 15 lei pentru 12 ore. Și nu legal: pentru că banii nu sunt fiscalizați! – „diabolicul tonomat roz” neemițând, din setări, bon fiscal, chitanță sau orice altceva care să aibă legătură cu legile în vigoare… de la Hipocrat încoace. 

Deținuții din penitenciare nu trebuie să plătească pentru a viziona programe TV

După știința noastră, așa ceva, o evaziune mai „pe față” decât asta, nu s-a mai întâmplat niciunde în România… și nu credem ca cineva, în lumea asta, să-și fi bătut joc de bolnavii săi în halul respectiv! Să ceri unui bolnav, internat la chirurgie – apropo: de ce aparatul de taxat este pe secția de Chirurgie, vom întreba conducerea SCJA, vom afla și vă vom comunica -, să își plătească până și accesul la televizor, în anul de grație 2014 (în penitenciare nu se plătește…)… să ceri pe acest serviciu o taxă pe zi pe care un operator de cablu ți-o dă pe o lună întreagă… să nici nu dai bon… ei bine, e maximum de tupeu infracțional pe care poți să-l prestezi ca administrator public.

Am folosit și noi obscena mașinărie…

respectiv am încărcat cu 6 ore televizorul celor de la camera 206 (aleatoriu aleasă… dar vizionare plăcută și însănătoșire grabnică!)… pentru a verifica bijuteria pe care s-ar fi semnat Al Capone însuși… Nu ne mai trebuie banii înapoi… dar îi rugăm pe cei din conducerea SCJA să le explice public pacienților ei-contribuabili cum, de ce, cât a costat „implementarea proiectului”, cine l-a propus, cât câștigă, la negru (sau, uimiți-ne: curat!) semnatarii lui… respectiv la „banalele” întrebări la ale căror răspunsuri au dreptul, prin lege, toți cetățenii acestei țări.

Am vizitat și „Iatacul portocaliu” al sultanilor Județeanului și am încercat să aflăm care-i faza

Managerul dr. Teodora Olariu ne-a ocolit cu un zâmbet larg, asta în timp ce secretara sa ne explica că „este într-o ședință importantă și nu poate acum”, intrând, felin, la „Director îngrijiri”… Ne-am dus apoi, așa cum am fost îndrumați, la Juridic, iar la Juridic una dintre cele două doamne de acolo ne-au recomandat să adresăm o scrisoare cu întrebările care ne obsedează atât jurnalistic cât și uman onor-conducerii SCJA.
Treaba noastră fiind să ne informăm cititorii mai prompt decât o fac autoritățile care „sunt într-o ședință importantă și nu pot acum”, am ales ca întâi să publicăm acest articol, și apoi să ne intereseze „cum se scot” Ioțcu, Olariu, Totolici și cine-o mai fi implicat în această (nouă! brand new from Arad…) mizerie.

UPDATE: „Manevra” lui Totolici e tonomatul roz de supt bani negri de la pacienţii „județeanului”… Cu niște spanioli…

Contractul de implememtare a televizoarelor cu tonomat evazionist a fost – desigur! – manevra lui Bogdan Totolici – șeful Secției de Chirurgie al SCJA. De aceea el se află excact unde trebuie să se afle un tonomat de adunat bani negri: la Etajul 2 – Secția Chirurgie. Fie vorba între noi… ăia-s banii de semințe ai lui Totolici… cum își mai trage un popă de-o excursie din cutia milei sau un patron de holding dintr-o spălătorie, ca să aibe mărunți pentru boschetari…

Societatea comercială este pe doi spanioli

SC BLOOMSTATION SRL, înregistrată la ORC Cluj, cu sediu intr-un apartament de bloc in Cluj Napoca, pe strada Motilor, este admnistrată de Jairo Nuez Rubio – cetățean spaniol. Conaționalul său, Daniel Martinez Ribelles, deține 33,3 % din acțiuni, un anume Pop Nicolae Sorin – 33,3%, iar o altă societate, cu zero angajați, SC Invertia Casa SRL – 33,3% (actionari Natalia Nuez Rubio, de cetăţenie spaniolă (37,5%) şi Jairo Nuez Rubio (62,5%).)
Nu ne întrebați (încă) de unde i-a găsit Totolici pe spanioli, ce și cum e cu aparatele… dacă au certificat metrologic și așa mai departe…
Cert e că Olărița însăși a căpiat când a văzut contractul… Dar nu avea (nici nu are) putere să i-o tragă lui Totolici… Se joacă ayatollahul și prințesa cu ea cum vor…

Hai să vorbim puțin în termenii legii serioase…

(la data 22-apr-2004 Art. 3 din capitolul I reglementat de Art. 2 din Norma din 2004 )

Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare (atata timp cat are statutul de pacient, de cetățean internat în spital)… iar să discriminezi un pacient pentru că ori nu are bani de dat ȘI pe semnalul de la televizor, ori că ce vrea să asculte știrile, iar ăla care a plătit înaintea lui, colegul de salon adică, vrea manele la maxim… e o tortură, nu un tratament! Ce să înțelegi din bulibășeala asta? Că pacientul care a plătit primul, sau pe 3 zile, e șef peste telecomandă?!…
Nu vrei să te gândești măcar…

Pe de altă parte, cum ne completează o amică, medic la Londra, „Si in Anglia in spitalele de stat pacientul trebuie sa plateasca daca vrea sa se uite la TV. Taxa e de 2 lire pe zi , dar fiecare pacient are televizorul propriu.” Aia e cu totul altceva – pe lângă că-i mai ieftin: vrei să te uiți… ai lucrul tău… dehh… altă ligă!

Autori: Alin Olteanu, Lucian Valeriu