Un consilier, un primar, un președinte de consiliu județean au, fiecare în parte, interese. Nu doar politice, cât financiare! Cum am constatat în atâția ani, foarte puțini dintre ei NU sunt amatori (doar) să se îmbogățească. Majoritatea consilierilor, primarilor sau președinții de consilii județene – DAAAA (doar)! În consecință, hotărârile pe care le promovează având în spate și alături votul de partid, sunt menite a le produce schimbări majore în visteria ascunsă undeva prin pereții vilelor pe care le dețin sau în conturile neamurilor foarte apropiate.

Pentru a-și desăvârși „opera” aducătoare de bogăție lor și urmașilor lor, cei în cauză încearcă, zi de zi, clipă de clipă, să se acopere cu relații care le pot asigura liniștea necesară săvârșirii actului de corupție. În schemă intră pe rând, slugi de partid sau de instituție, polițiști, unii procurori și, mai ales, unii judecători – ultimii fiind în măsură să împartă, scuzați repetiția, dreptatea ultimă, supremă și de necontestat.

Într-o primă fază se angajează nevestele unora, în a doua se are grijă de amante, în a treia – copiii care au terminat studiile trebuie și ei angajați. În a patra, primarul sau președintele dau niște lucrări cu dedicație pentru firmele soților sau soțiilor (în acest caz, partenerul de viață fiind, mai ales, rudă, cotizant la partid, polițist, procuror sau judecător). Se asigură, în a cincea fază, că treaba merge ca pe roate… Ei, și dacă mai au prin preajmă și câte un ofițeraș supus, din acela cu grade, de la serviciile cu ochi și timpan (vezi cazul „Uioreanu –Cluj”), „mașinăria” e ca unsă. La o vânătoare, în pădure, acoperiți de foșnetul frunzelor și fără telefoane mobile în apropiere, se stabilesc funcții și oameni, se împart banii, se decid destine.

Și-acum… ceva concret, dar fără nume, că ne mai trebuie o (SINGURĂ) dovadă. Unul dintre edilii amintiți mai sus are o MARE problemă. Câteva dintre deciziile pe care le-a luat sunt ilegale și „vecine” cu tematica de zi cu zi a DNA-lui. Chiar dacă unii îi spun că nu e în regulă ce a făcut și că o să aibă probleme, edilului nu-i e frică (poate e inconștient?) și pune mâna pe telefon, sună pe unul dintre cei cu care are relații mai mult decât apropiate, de la palat… cheamă la o întâlnire de taină un interpus căruia îi explică cum trebuie albite hotărârile… Pun ordine în lucruri, plata e plată, se transmite ce e de transmis și… GATA, decizia-sentință e știută… mai ales pe ce parte se va înclina. Cetățeanul e mulțumit… că nu știe nimic și în scurt timp va mai merge o dată să pună ștampila pe edil. Chiar dacă în schimbul votului îi cere și primește a mia parte din ce a fost furat de la el, omul, alegătorul.

Apropo, sentința e definitivă?…