joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Războiul sângeros al paragrafelor și virgulelor sau Mircea Mihăieș la Arad, la Festivalul de Știinţe Umaniste

    de Raluca Medeleanu | 11 martie 2016, 10:57 AM | Cultură

    0

    Cea de-a doua ediție a Festivalului de Științe Umaniste a început ieri după masă, în sala Cinematografului Arta, unde primul invitat să vorbească „Despre adevăr” a fost scriitorul de origine arădeană Mircea Mihăieș, care a scos la iveală adevăruri mai puțin cunoscute ale uneia dintre cele mai mari cărți ale omenirii: „Ulise” a lui James Joyce.

    Înainte ca Mihăieș să urce pe scenă, poetul Andrei Mocuța i-a făcut o prezentare biografică marelui critic literar, eseist și publicist, dat fiind faptul că acesta i-a fost student la Timișoara. Mocuța a ținut să-l numească pe Mircea Mihăieș „cel care mi-a dărâmat crezul literar”, spunând despre acesta că „nu scrie critică în sensul clasic, ci o critică amestecată cu ficțiunea”.

    Centrul discuției a fost însă aflarea adevărului dincolo de toate miturile ce înconjoară capodopera lui Joyce. Mircea Mihăieș a folosit inițial „Ulise” pe post de provocare, textul alambicat, codificat, ajutându-l să descopere cum e să ai o experiență a lecturii în profunzime, experiență pe care a împărtășit-o și publicului de ieri seară.

    Joyce, spunea Mihăieș, a gândit o enormă „partidă de șah” în momentul în care a scris romanul, iar Ulise este personajul care întruchipează cel mai mult ideea de ființă umană, cu toate defectele ei. Întregul roman este o răsturnare a Odiseei. Eroul a devenit banal, inteligența a devenit refuz. Pe lângă faptul că Joyce a mutat întreaga acțiune a Odiseei în epoca modernă și a restrâns timpul de desfășurarea al evenimentelor într-o singură zi, scriitorul a devenit celebru pentru marile inovații stilistice, precum vestitul ultim capitol al cărții, Joyce introducând prin el acel concept de „flux al conștiinței” („stream of conciousness”).

    Pentru cei care sunt simpli fani ai literaturii universale, James Joyce cu al său „Ulise” rămân doar atât: o experiență fascinantă a literaturii moderniste. Însă pe lângă cartea în sine, întreaga istorie care înconjoară editarea și publicarea ei reprezintă, după cum a arătat și Mihăieș, o adevărată „odisee”, cu peripeții extinse până la limita absurdului.

    Prezentarea lui Mircea Mihăieș, numită sugestiv „Adevărul manuscriselor, ciornelor și corecturilor”, a arătat  cum istoria romanului a declanșat un „război” care, în cele din urmă, a luat o asemenea amploare, încât a ajuns să depășească subiectul de la care a pornit, fiind nimic mai mult decât o răfuială dementă între grupuri de savanți.

    Problemele au apărut încă de la început. Inițial, textul a apărut sub formă de serial, într-o revistă numită „The little review” (ce era un ziar de stânga). Reacțiile au apărut imediat, Joyce fiind acuzat de „obscenitate” și „pornografie”, fapt care a iscat o serie de procese cu care autorul a trebuit să se confrunte mulți ani la rând. Acuzațiile aduse au făcut ca nimeni să nu mai dorească să aibă de a face cu Joyce. Nicio editură nu îndrăznea să îi publice romanul pentru că se afla pe „lista interzisă”. Într-un final, șansa a dat ca o tânără librară din Paris, de la „Shakespeare & Co ” să se ofere să îi publice romanul. Joyce a predat manuscrisul, dar a pus condiție ca el să realizeze corectura, iar asta în situația în care deja avea probleme cu vederea. Cartea a văzut lumina zilei în 1922, iar în jurul ei, de-a lungul timpului, s-a clădit o adevărată legendă referitoare la numărul imens de greșeli pe care îl cuprinde.

    5000 de greșeli se vehicula că există în ediția princeps. Mihăieș ne-a dezvăluit că, de fapt, sunt în jur de 200-300. Dar de unde a luat naștere legenda?

    Din lăcomia fundației „James Joyce” și realul interes acamedic de a scoate încă o ediție a romanului, în anii 70. Însă Fundația era pe cale să-și piardă în acea perioadă drepturile de autor. Copyright-ul putea fi prelungit doar cu condiția ca în momentul reeditării să se găsească părți noi ale romanului. Zis și făcut. O echipă de nemți, condusă de Hans Gabler, s-a pus pe treabă, promițând că se vor folosi în exclusivitate de „Manuscrisul Rosenbach” (pe care Joyce l-a scris pentru un colecționar, în paralel cu tipărirea primei ediții a romanului), în loc să reproducă ediția din 1922.

    Reeditarea a durat aproape la fel de mult cât l-a ținut pe Joyce să scrie cartea. Folosind tehnici revoluționare pentru vremea respectivă (în premieră, s-au folosit programe de editare pe calculator), a durat aproape 8 ani să iasă de sub tipar, într-un final, în 1984, ediția devenită notorie: conținând 3 volume, romanul era prezentat drept o ediție critică și sinoptică. Evenimentul a fost epocal, cartea fiind prezentată drept „Ulise cel ideal”. Doar că în aprilie 1985, John Kidd a pus sub semnul întrebării ediția, găsind anumite detalii care dădeau de gol echipa lui Gabler că nu se folosise de manuscrisele lui Joyce.

    Sesizarea lui Kidd a fost inițial trecută cu vederea, însă, ulterior, din cauza unui scandal în ziarul Washington Post, întreaga lume academică a „explodat”. Ceea ce a urmat e istorie. Lucrurile au scăpat de sub control. Obsesia înlăturării „impostorului Gabler” a dus la un „război” întins pe mai mult de un deceniu, între mai multe grupuri de savanți, iar cartea s-a pierdut pe drum, râmânând nimic mai mult decât un război al orgoliilor și obsesiilor.

    După cum spunea Mircea Mihăieș, istoria controversată a romanului „Ulise” are la un capăt obscenitatea, iar la capătul celălalt „un război la fel de sângeros pentru paragrafe și virgule”.

    Prezentarea lui Mircea Mihăieș a fost urmată de cea a lui H.R. Patapievici, a cărei tematică a fost „Despre adevărurile uitate”. Festivalul de Științe Umaniste continuă și astăzi de la ora 17:30, unde Barbu Mateescu va dezvălui „Adevăruri despre România”, iar la 19:30, Gabriel Liiceanu va explica „Ce înseamnă a gândi?”, tot în sala Cinematografului Arta.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.