În urmă cu două săptămâni trăia intens. O făcea tocmai în inima Parisului, orașul care l-a adoptat de mai bine de 15 ani, „orașul luminilor” în care a ales să își facă un rost în viață. Era împreună cu fiul său Andrei și cu alți prieteni pe arena „Parc des Princes” și striga din toate puterile alături de alte câteva mii de români pentru a încuraja echipa națională de fotbal la meciul cu Elveția de la Euro 2016.

Trăia… Acum, nu ne mai vorbește, și nu o va mai face niciodată. Nelu Crișan, „Pișta”, a încetat din viață în această dimineață. La Paris. Nici măcar medicii din Paris nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. A suferit un infarct care i-a fost fatal și la 53 de ani Pișta a părăsit această lume.

Vă veți întreba cine e Pișta? Cine e Nelu Crișan? A fost un om simplu, poate prea simplu. A fost un om care și-a căutat un rost în viață, un om care acum 15 ani a plecat să muncească cinstit la Paris pentru a-și putea ajuta mai mult familia, copilul, chiar prietenii. Da, „Pișta” nu era nici vreo vedetă de tabloid, nici lăutar sau sportiv cunoscut, nici vreun politician sau vreo legendă vie locală… Pișta era un muncitor. A lucrat ca electrician la Vagoane, iar apoi a ales Parisul nu pentru că ar fi vrut, ci pentru că în țară lucrurile mergeau prost spre foarte prost și avea de întreținut un copil, o familie, o mamă bolnavă… Iar banii pe care-i câștiga aici, nu-i mai ajungeau.

Până azi dimineață, atunci când inima i-a cedat. De la stres, de la probleme, de la dor, de la toate însumate. Parisul, cel mai frumos oraș al Europei, nu este nici măcar el garantul unei vieți fără griji. Iar Pișta a simțit asta din plin…

Era un tip vesel, fost fotbalist la echipa cartierului Sânnicolaul Mic, Libertatea. Era un împătimit al acestui sport, iubea UTA, iubea echipa națională, iar cu ani în urmă era foarte mândru că fiul lui Andrei era unul dintre cei mai talentați juniori de la CSȘ Arad. A plecat și Andrei la Paris, alături de tatăl lui, iar de atunci scurta-i carieră fotbalistică se încheiase.

În cartierul Sânnicolaul Mic era foarte cunoscut. Făcea parte din neamul lui „Izi Grebla”, al Crișanilor, cei care au cel puțin câte un reprezentant pe fiecare stradă din acea comunitate. Este un cartier în care se mai păstrează anumite tradiții sau obiceiuri din trecut, cele care leagă oamenii între ei prin relații frumoase, cele în care vecinul încă vine la tine să îți ia bicicleta ca să se ducă la alimentară și o aduce și înapoi, în care îți mai cere o jumătate de pâine dacă nu are și o primește întotdeauna, cele în care se mai adună la colț de stradă pentru a bea o bere sau a povesti. Un cartier în care oamenii nu stau cu ușa închisă aproape niciodată.

Vestea că Pișta a murit în această dimineață i-a întristat pe toți cei care l-au știut. Și l-au cunoscut mulți. Ultima dată a fost acasă – pentru el „acasă” însemna Arad, Sânnicolaul Mic – și a participat la înmormântarea unchiului său. Unchiul Ion despre care am scris chiar în acea perioadă că a iubit două doamne: pe soția lui Silvia, și pe UTA, Bătrâna Doamnă. Din păcate, acum scriu aceste rânduri despre el… Tot triste.

Chiar în această lună, iulie, îl așteptam acasă. El va veni. Marți. Dar nu ne va mai vorbi. Niciodată!

Dumnezeu să te ierte Pișta! Condoleanțe familiei!

PS: Pișta este în ambele fotografii cel din stânga, și în ambele îl are alături pe cel pe care l-a iubit cel mai mult: fiul său Andrei.