marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    Raluca Medeleanu: Nimic mai mult decât niște „chibiţi cinici, bârfaci și mitocani im­po­sibil de mulţumit”

    de Raluca Medeleanu | 1 februarie 2016, 11:20 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    15

    Am fost criticată de unii că scriu articole în care prezint doar părțile urâte ale Aradului. Că sunt o cârcotașă desăvârșită și că asta dovedește că nu-mi iubesc orașul. Când primesc astfel de comentarii, adesea îmi zboară gândul la o vorbă pe care mi-a spus-o cineva: „Nu căuta indulgența, ci sinceritatea prietenilor”. Cred cu tărie că asta se aplică și unui oraș.

    Dacă afirmi că iubești un oraș, trebuie oare să-i aduci numai ofrande, punându-ți obloane când vine vorba de realitatea usturătoare și evidentă din jur? Sau poate tocmai pentru că îți iubești orașul, e de datoria ta să scoți la iveală lucrurile care-l schingiuiesc, sperând astfel să-l scoți cumva din ghiarele unor falși patrioți locali ai căror singur scop e să-i „mulgă” toată seva valoroasă, lăsându-l o carcasă goală, pustiită…

    Când lăudăm Aradul, mereu simțim nevoia să invocăm trecutu-i glorios. Ne dăm cu pumnul în piept de mândrie, înșiruind toate domeniile în care am excelat, toate invențiile pe care noi le-am creat primii. Dar trecutul s-a dus. Astăzi cu ce mai putem să ne mândrim? Ce a produs Aradul, cu adevărat remarcabil, în ultimii ani?

    Da, sunt câteva lucruri cu care ne-am putea mândri în continuare, dar sunt din domenii pe care oricum mulți arădeni nu dau doi bani, din păcate. De exemplu, câți au auzit de Kinema Ikon, chiar dacă activează încă din anii `70? Aici, la noi, puțini știu, dar suedezii sau britanicii îl consideră unul dintre cele mai de referință grupuri artistice avangardiste.

    Nu, noi când alegem totuși să ne mândrim cu ceva de „actualitate”, batem câmpii. Noi, Aradul, „soluția la o problemă europeană”. Noi, cei cu rata șomajului aproape zero. Dar nimeni nu stă să se gândească câți oameni există în orașul ăsta care nu au niciun venit. Oare câți fac foamea în afara statisticilor? Și cei cu șomaj o duc mizerabil. Beneficiarii trebuie să lucreze neîntrerupt măcar un an. Iar pentru asta, primesc un venit amărât de vreo 500 RON pe lună. Descurcați-vă voi iarna cu atât!

    Dar o ducem grozav! Avem locuri multe de muncă, că Aradu-i plin de fabrici! Ne mirăm că tot mai multe spații comerciale își închid ușile pe bulevard, dar cine să le frecventeze? Câți din cei peste 160.000 de locuitori își permit să își cumpere în fiecare săptămână haine la prețuri de peste 100 de RON, sau să iasă zilnic la cafele și freshuri pe centru?

    Și mai vrem să devenim și un important centru cultural! Dar ignorăm complet sondajele Centrului Municipal de Cultură privind practicile culturale ale arădenilor care au arătat că „Majoritatea absolută a arădenilor preferă să își petreacă timpul liber acasă. Jumătate din timpul liber, arădenii îl alocă vizionării programelor de televiziune, iar un sfert navigării pe internet”.

    Ne mândrim că Aradul va găzdui Cupa Davis, dar între timp se desființează majoritatea terenurilor sportive, în locul lor construindu-se supermarketuri, singurele locuri în care arădenii au „abonament zilnic”.

    Periferiile municipiului sunt îngropate în gunoaie și bojdeuci cu oameni care colecționează dosare penale, zeci de străzi n-au văzut niciodată asfaltul, iar altele l-au văzut doar în petice. Cad clădirile istorice peste oameni, dar avem piste de biciclete pe Mărului, unde gunoaiele și fumul cauciucurilor arse năvălesc în zecile de cocioabe lăsate de izbeliște (dar nu-i bai, că oricum acolo-s doar oameni care n-au buletin de Arad, așa că n-au nici putere de vot).

    Iar dacă te pui să le înșiri pe toate astea cu voce tare, ești doar un cârcotaș care își urăște orașul. Ești un pesimist nerecunoscător pentru eforturile unor sus-puși care nu mai știu să coboare și care, pentru a-ți închide gura, îți mai aruncă niște „realizări”, așa, de ochii lumii. Dar asta, în general, în pragul campaniei electorale. Și le iese tot timpul. Și cine să-i blameze? Căci „toți escrocii de pe pământ nu fac cât cei care se înșeală singuri(cum spunea Charles Dickens).

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. draga mea,ai perfecta dreptate si numai cei care nu sunt aradeni ,nascuti si crescuti in spiritul a ceeace a fost Aradul odata,nu au cum sa sufere pentru ceeace este azi Aradul.Din pacate, cei care azi se bat cu pumnul in piept si tipa sus si tare ca au facut ceva pentru acest oras, sunt cei care prin nepasare si lipsa de implicare ,au adus Aradul in starea care este.Multe comune arata mai bine decat orasul meu,spun asta cu durere si amaraciune.Continuati sa criticati tot ce nu este in ordine si poate ca se vor mai alatura si alte voci care sa va sustina.

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Este una sa critici ce este de criticat si alta este sa ai o pozitie echidistanta, aratand atat lucruri bune cat si lucruri mai putin bune. In Arad nu se intampla doar lucruri mai putin bune, insa pe sintagma „ce e bine e normal” induci in mintea oamenilor ideea ca in Arad se intampla doar lucruri rele, iar asta deja pentru cei care au mai mult de 1 neuron inseamna ca esti partinitoare si ca de fapt faci anumite jocuri politice, lucru de care sunt absolut sigur, iar, in acest lucru il pot pune pe seama fariseismului de tip PSD-ist stimata doamna sau domnisoara Raluca.
      Interventia dvs nu este altceva decat o justificare puerila care nu tine in fata oamenilor care citesc printre randuri 😉

      --7 voturi
      +1
      -1
        • Nu vă mai faceți sânge rău cu astfel de așa numite opinii. Nesemnate, ascunse după pseudonime de doi bani. Anonima nu este o opinie, ci o șopârlă. Până când tu îți dai numele pentru ceea ce scrii, nu ai nicio obligație să răspunzi la anonimi care își dau cu părerea.
          Sau sunt simpli postaci de interese

          +3 voturi
          +1
          -1
      • Auzi, „Unu”-le, hai putin la tata sa disecam comentariul tau, ia vino incoace sa te frec putin, ca EU sunt satul de tot felul de onanisti neavizati cu gura mare care aduc acuzatii ascunzandu-se dupa „user” si nu isi dau numele adevarat. TU spui „CU SIGURANTA” ca Medeleanu face anumite jocuri politice. Ascult! CARE??? Haide, nu fii rusinos, spune-ne si noua, ilumineaza pe prostii din Arad care au mintea indusa de aceasta Medeleanu [sigurat vrea si ea sa candideze undeva, iti spun eu! ca am vazut-o la McDonalds, deci clar, e pe bulevard la nici 10 metri de sediul PSD!)… Nici nu stii daca e doamna sau domnisoara dar TU stii „CU SIGURANTA” ca face jocuri politice (sa iti spun un secret: tu stiai ca noaptea, la 12, merge la Iotcu si ii arunca chiftele peste gard? sau cand se duce MRU cu Falca in Art Caffe la „una mica”, ea e acolo cu tabla de Monopoly in brate? Ca deh… vorba aia, jocuri politice]. In opinia mea asemenea comentarii nu ar mai trebui aprobate de admin, coboara nivelul articolului, care este reusit!

        +4 voturi
        +1
        -1
    3. Raluca,
      Atunci când iubești un oraș îți dorești ca el să crească, să se dezvolte, să fie pus în valoare. Îți pasă și îți dorești să fie mai bun, iar asta nu se poate întâmpla doar cu laude.
      Oamenii responsabili, cei cărora le pasă cu adevărat, cei care cunosc potențialul pe care îl are orașul ăsta, suferă atunci când văd ce departe suntem de ce-ar trebui să fim, iau atitudine, combat, propun. Nu se complac în mediocritate.
      Un părinte care-și iubește copilul nu-i va spune niciodată doar ce face bine. Îi va atrage atenția atunci când greșește, tocmai pentru că vrea să-l ajute să se corecteze.
      Asta n-o vor înțelege niciodată „soldații de partid”, cei plătiți să laude și să aplaude fără discernământ.
      Dar nu-ți fă sânge rău pentru asta. Sfatul meu e să-i ignori pur și simplu. Lumea lor e mică și tristă. Rămâi în lumea ta. E mult mai corectă și mai frumoasă! Și sunt convinsă că dl. Horia Medeleanu e mândru de tine 🙂

      +5 voturi
      +1
      -1
    4. Felicitări pentru sinceritate!
      Prietenul (aproapele) nu poate trece nepăsător pe lângă cel pe care îl vede/ simte [de]căzut.
      A spune adevărul despre ceea ce nu ți se pare în regulă ține de esența democrației de tip liberal, adică de libertatea dublată de responsabilitate.
      A tăcea din calcul sau din interes în fața evidenței ține de unul dintre avatarurile acestui tip de democrație, adică de libertatea ruptă de responsbilitate.
      A nu pricepe și a nu practica nici în ruptul capului așa ceva (ca Unul tarat) ține de orice, numai de democrația de tip liberal nu.
      Chapeau bas!

      +1 voturi
      +1
      -1
    5. Sarut mana,Raluca,felicitari si succes in tot ce faci! Aradeanii get-beget,educatii,onestii,te apreciaza,scursurilor politruce,postacilor platiti din banii aradenilor-indiferent de partid,fura si-i platesc postacii gunoiei-le ramane ce stiu sa faca,mint,manipuleaza,jignesc,injura,fara argumente!

      +3 voturi
      +1
      -1
    6. Raluca scrie foarte bine, iubeşte Aradul şi suferă pentru Arad. Din păcate, pentru cum arată azi oraşul vina nu este numai a lu’ Falcă şi a trupei lui de pupincurişti plătiţi, ci a tuturor edililor de până acum şi, in extenso, a cetăţenilor care i-au ales.

      +2 voturi
      +1
      -1
    7. In soapta as aminti tuturor una din cauze (ce-i drept, cu care nu se bate nimeni in piept) de ce arata orasul nostru cum arata: deoarece societatea civila nu exista in masura in care ar trebui sa existe si sa activeze, iar cauza acesteia o vad in salbaticirea noastra, per colectiv, ca masa de oameni, mari aradeni si mandri de noi din cale afara (unii ca-s romani PSD-isit, altii ca-s liberali pana-n maduva oaselor, ceilalti ca sunt civili, altii ca-s unguri, fiecare cu „mandriile” proprii).
      Suntem intr-atat de mandri incat numai suntem deloc civilizati, nu respectam reguli minime de convieturie de cum iesim din locuinta, reguli in trafic, nu (mai) stim ce inseamna respectul de sine, respectul fata de munca noastra sau a altora.
      Nu putem da vina tot timpul pe conducerea urbei, sau pe guvern sau pe mai cine vreti domniile voastre, solutia e (aut)reformarea noastra, individuala, o munca silnica, de ocnas, fara de care si peste 20 de ani, la fel vom constata ca nu ne-am depasit limitele si am ramas acelasi oras cu iz provincial dar cu miros… mai putin placut.
      p.s.: la ce oameni frecventeaza cafenelele din centru, nu imi doresc nici macar un „fresh” sa savurez, pur si simplu mi-ar sta in gat grobianismul si parvenirea cu care etaleaza noii imbogatiti si cocotatii pe spatele mamicilor si taticilor din etalonul 2.
      Unii ne trimit pupici din Mauritius iar altii (la fel de tristi) pozeaza in mari admiratori ai artei cand tot ce fac este sa isi umple stomacul si pungile aduse de acasa cu saratele si alte „preparate” gratuite cu ocazia vernisajelor.
      Si asta e Aradul.. orasul suntem noi, oricat de dur ar suna, si asta ne este pus in fata in articolele dumneaei, nu vad de ce ne-am isteriza pentru asta.
      Va salut.

      +2 voturi
      +1
      -1
    8. Va citesc articolele de multa vreme.Nu obisnuiesc sa fac aprecieri,fara sa-mi fac o imagine mai ampla despre cineva.Mai ales daca are o cu totul alta profesie decat mine.Cred ca articolul,care aparent este critic,reflecta niste realitati pe care le vedem zilnic,dar pe care refuzam sa ni le insusim,sa simtim suflul spiritual,cultural,civic al unui oras pe care ni-l dorim cu adevarat european.Cred ca in sufletul dumneavoastra exista de fapt dorinta ca Aradul,orasul nostru drag sa arate altfel.Si pentru atitudinea civica de bun aradean,imi permit sa va felicit.Ma bucur cand tineretea aradeana se manifesta in varii domenii si va incurajez sa criticati si in egala masura sa laudati, atunci cand este cazul.Succes !.

      +2 voturi
      +1
      -1
    9. Raluca, probabil nici Schwartz nici ceilalți critici onesti (cu excepția postacilor ce ar vrea să-l lauzi pe Fălcosul Mincinos) nu înțeleg ca atunci când nu ai cum să scrii de bine, trebuie ca ziarist echidistant și iubitor de urbe să scrii de preamultele neajunsuri și Tunuri.

      Libertatea de a cuvânta oriunde și în orice problemă, a adus cu sine și Războiul Interminabil al conflictelor de opinii. Se pornesc cruciade și se promovează răstigniri de oameni doar pentru că au curajul să spună ce gândesc. De ce atâta energie irosită pe apa sâmbetei?

      Golanii si Bișnițarii, susținuți din umbră de o lume interlopă, au ajuns cu ajutorul unor proști, inculți, demagogi, lipsiți de morală și etică, viermi și râme pupătoare de față/spate în zonă mediană, să conducă Aradul. De ce? Simplu fiindcă restul se ocupă cu războiul de idei, cruciade mai mult sau mai puțin personale, răstigniri și alte asemenea proiecte negative.

      Trebuie să fi ORB SA NU VEZI că nu se face ce trebuie făcut, că ce se face se face foarte scump și de o calitate excrecabilă, că ceea ce se numește Cultură rareori depășește calificativul de satisfăcător fiindcă „artistii” sânt susținuținatori ai sistemului mafiot de sifonare a banului public, … că mediocrii nu pot să promoveze decât Excelența în Mediocritate. Cu alte cuvinte este promovată PREACURVIA SI PROSTITUTIA intelectuală și artistică, dacă ești obligat să-ți câștigi existența din Cultură.

      Până când nu se duce la bun sfârșit o Revoluție, iar „rebuturile sistemului educațional” nu sânt înlocuiți de educați și adevărați profesioniști, până când darea si luarea de mită nu este extirpată din conștiința oamenilor, nu se va întâmpla nimic pozitiv și concret. Realitatea este asta și nu trebuie să fi „doctor” cu diplomă.
      Raluca, tu fă și pe mai departe ce te îndeamnă conștiința să faci. Fi un bun ziarist și ține și în continuare ochii deschiși.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.