Trăim cu eterna iluzie că o putem lua de la capăt. Cu vise noi. Cu ambiții noi. Însă – în esență – aceleași. Cu speranța că vom avea o viață lipsită de griji, un trai decent și că legile vor fi de data aceasta urmate, iar noi, cetățenii, vom fi de acum înainte puși în prim plan, respectați, îndreptățiți. Dar stau și mă întreb, oare de câte miliarde de ori ne mai putem încrede în aceste himere?

După dezastrul de la Colectiv, lumea a ieșit în stradă. Era o ultimă picătură într-un pahar umplut de ani de zile cu dezamăgire și deznădejde. În urma protestelor împotriva corupției, s-a văzut un efect imediat. S-a schimbat Guvernul. „Wow, gândea lumea! În sfârșit, lucrurile o vor lua pe calea cea bună, pe calea dreptății”. A urmat seria de ridicări DNA și DIICOT, ANAF a dat de pereți cu patronii firmelor, ISU a închis localuri. Da, aparent lucrurile au luat-o pe o cale justițiară.

Aparent. Pentru o scurtă perioadă de timp. Ce vedem sâmbătă la televizor? Un „Breaking News”. Arde un club. Cum e posibil? Cum?! Bamboo nu avea autorizație ISU. Primise mai multe amenzi. Amenzi! De ce nu l-au închis? Pentru că… România.

Și care va fi următoarea reacție? Putem specula că iar va ieși lumea în stradă. Dar efectul va fi același, iar vom vota alții lupi, îmbrăcați în haine de miei, așa cum am făcut de fiecare dată când ne-am impus că ne-am săturat de o clasă politică coruptă și am decis să punem piciorul în prag, în încercarea de a ne reface societatea din temelii. Dar suntem pregătiți pentru un asemenea efort? Am fost vreodată? Vom fi vreodată?

Acestea însă nu sunt probleme exclusiv românești. Am văzut, parcă predestinat, săptămâna trecută, o serie de documentare numită „Istoria lumii”, realizată de Andrew Marr pentru BBC. Opt episoade care au luat la rând, cronologic, întreaga istorie mondială de la primii homo sapiens până la primii utilizatori ai internetului. Ce am învățat privind aceste documentare? Că istoria nu e o axă dreaptă, ci un cerc închis. Războaie, revolte, revoluții… Ignorând progresul tehnologic, materia umană nu a evoluat, a rămas neschimbată. Ușor influențabilă, ușor coruptibilă. Predestinată mereu să-și repete aceleași greșeli, încontinuu, la nesfârșit.

„Iluminismul a învățat oamenii că suntem cu toții frați și surori. Idealuri nobile. Dar au fost întrecute de cerințe imediate, precum banii, puterea sau luxul. Oriunde privim, cele mai pure idealuri politice par a fi corupte de lăcomia pentru pământ, profit, sau un impuls către un extremism sângeros. Ai putea concluziona că Epoca Rațiunii a fost plină de ipocrizie”, spunea Andrew Marr despre vremuri îndepărtate nouă. Dar cât de mult diferă lumea astăzi?

„Astăzi trăim într-un torent al invențiilor, al interconectivității și al aparaturii deștepte. Mulți dintre oamenii de pe pământ trăiesc mai mult, mai sănătos și cu mai multă bogăție decât strămoșii noștri și-ar fi putut închipui vreodată. (…) Dar sub toate straturile de experiență pe care le numim progres, suntem în continuare mânați de aceleași instincte și dorințe care ne-au condus încă de la începutul poveștii omenirii. Astăzi suntem înarmați cu tehnologie sofisticată și ce facem cu ea? Același consum, aceleași bârfe, sau, uneori, proteste pe care le-am făcut mereu (…) Ca să schimbăm cu adevărat ceva, asta înseamnă că trebuie să învățăm din experiențele noastre anterioare. De unde altundeva am avea de învățat dacă nu din istoria noastră, din întreaga noastră istorie? Homo Sapiens înseamnă «om înțelept». Serios? Isteț, cu siguranță. Realizările noastre tehnice – extraordinare. Înțelegem planeta noastră, originea universului nostru, ne înțelegem chiar și pe noi așa cum nu am mai făcut-o până acum și trăim în societăți cu mult mai puțin violente decât cele din trecut. Dar încă suntem mortal de periculoși, foarte lacomi și nepricepuți să privim către viitor”, spunea Marr la finalul celor opt documentare, însă el încheia epopeea umanității cu un ton optimist: „Societățile s-au mai confruntat cu catastrofe și în trecut, dar au găsit o cale să le țină piept și nu există niciun motiv ca noi să nu putem face la fel”.

Nu știu dacă pot să am o abordare la fel de optimistă precum a maestrului Marr, privind tot ce se întâmplă în jurul nostru. Tot ce pot e să sper și eu, precum ceilalți visători, la o perioadă când omul va deveni într-adevăr mai înțelept, primindu-și pe drept cuvânt apelativul de „sapiens”. Până atunci… tot ce putem să facem e să urmărim cum se derulează restul evenimentelor cu un ochi critic și o atitudine rațională.