Am spus-o de nenumărate ori că mulți dintre aleși, fie că sunt aleși locali sau parlamentari, nu își fac treaba așa cum ar trebui. Sau, poate, nu pot și asta e o altă problemă… De data asta îndrăznim să spunem nu doar că nu suntem reprezentați așa cum trebuie de anumiți aleși locali, ci că pur și simplu n-ar trebui să fim reprezentați de anumite personaje.

Odată cu alegerile locale din luna iunie

a acestui an au fost schimbate, mai mult sau mai puțin, garniturile de partid. Adică oamenii de pe listele partidelor, oamenii ce ar trebui să-i reprezinte pe arădeni în Consiliul Județean Arad spre exemplu, căci despre această instituție vorbim acum. Unii au rămas, alții au fost înlocuiți. Atâta tot! Năravul lor, metehnele, comportamentul și nivelul lor nu s-a schimbat prea mult, poate aproape deloc. Și vedem asta în ședințele de plen ale Consiliului Județean. Am văzut-o și astăzi. Pe vremea lui Ioțcu nu era prea mult scandal în ședințe, din varii motive, fie că oamenii puterii nu comentau – că deh, nu se cuvine – fie că opoziția era mai mult sau mai puțin compromisă cu anumite „atenții bugetare”. Atunci era prea multă liniște…

Pe vremea interimarului Țolea pesediștii au prins curaj, iar pe alocuri mai vocifera și pecisto-aldistul Purcaru. Acum însă, când la conducerea CJA este Cionca, omul despre care unii spun „că îi împacă pe toți”, că el joacă un fel de rol de catalizator, parcă ședințele județene se aseamănă tot mai mult cu cele de la Municipiu. Cu excepția faptului că la județ nu ți se taie microfonul când vrea Falcă și nici nu ești dat afară din ședință, tot așa, când vrea același Falcă.

O astfel de mostră de ședință cu iz de circ ieftin

a avut loc și astăzi, la Consiliul Județean. O ședință înainte de finalul căreia consilierii județeni PSD și ALDE au ieșit afară, de bună voie, fără să-i poftească cineva. Așa au considerat ei că-i mai bine, că dau dovadă că au „coloană”, că dau bine la electorat… Și e drept, s-a făcut coloană… de la primul care a ieșit pe ușă, până la cel de-al nouălea. Asta deși erau prezenți 12 consilieri ai opoziției, din cei 13. Doar că trei dintre ei ațipiseră și când s-au trezit și au întors capul, au văzut că toți colegii lor din ultimul rând se evaporaseră. Îi înțelegem. E greu să stai treaz preț de o jumătate de oră la o astfel de ședință, mai ales dacă nu înțelegi nimic din ceea ce se întâmplă acolo. Se supăraseră că s-a schimbat Legea și că nu mai sunt atâtea locuri în Adunările Generale ale Acționarilor din societățile în care Consiliul Județean Arad este acționar. Pe scurt, s-au supărat că sunt mai puțin bani „de supt” și că se împart la mai puțini consilieri. Prin urmare, cei de la putere prind AGA-urile plătite, ceilalți, PSD-ul, cele neplătite. Să ne înțelegem bine, oricine era la putere, la fel se întâmpla.

Și acum, dacă tot vorbim despre faptul că acești (cu permisiunea dumneavoastră) distinși domni consilieri județeni nu înțeleg nimic din ce presupune rolul pe care l-au primit, să trecem la lucruri puțin mai tragicomice. Mai mult tragice decât comice. Veteranul, de pe acum, pe băncile Consiliului Județean Arad, pesedistul Florin Tripa ne-a demonstrat cum știe el să numere (doar) până la 17. Cam cum numără pomii din pădure… să opinăm. O să ziceți că suntem răi și că ne luăm de om fără motiv. Ei, nu-i chiar așa… Ia citiți în continuare!

După câteva contre și discuții pe diferite teme,

mai mult sau mai puțin serioase, mai mult sau mai puțin politice, mai mult sau mai puțin fără motiv, s-a ajuns la împărțitul banilor. Primul punct la care erau distribuiți banii pe la primăriile din județ, o motivație în plus pentru primari să „tragă tare” la parlamentare, era punctul cu numărul 17. Așa cum se procedează, președintele citește punctul de pe ordinea de zi, apoi întreabă consilierii dacă au amendamente sau alte lucruri de obiectat. Nici n-a terminat Cionca de citit „17.Proiect de hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Consiliului Judeţean Arad nr. 23/27.01.2016 privind repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale”, că Tripa, din ultima bancă, deja flutura mâinile pe sus. Iar acum vă redăm ceea ce a urmat în cel mai fidel mod posibil:

Iustin Cionca: Spuneți, domnule Tripa! Aveți un amendament la acest punct?

Florin Tripa: Da, domnule președinte! Am următorul amendament…

…și dă să înceapă să-l recite, frumos, ca un elev silitor care e mândru de el că și-a făcut tema astăzi și că nu-l prinde profu’ nepregătit.

Moment în care, de pe margine se aude o voce: Nu la punctul ăsta! La următorul ai tu amendament! – era vocea Gheorghinei Ribovici, șefa Direcției Economice din cadrul CJ Arad.

Iustin Cionca (vizibil amuzat de situație): Lăsați-l, poate are amendament și la punctul ăsta! Știți dumneavoastră că nu are?

Gheorghina Ribovici: Păi am discutat înainte de ședință.

Florin Tripa: Nu, nu! La ăsta am amendament!

Gheorghina Ribovici:La următorul punct, domnule Tripa!

Florin Tripa: Ok. La următorul. (Pffffffffffffffffffff – N.red.)

Și s-a votat proiectul cu nr. 17, după care s-a trecut „la următorul”, adică la 18, cel până la care Florin Tripa n-a reușit să numere. Sau nu a mai avut răbdare…  El știa una și bună: 17. Și la punctul 18 era vorba tot despre bani, că doar atunci sunt ai noștri aleși locali puși în cele mai mari încurcături: 18.Proiect de hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Consiliului Judeţean Arad nr. 24/27.01.2016 privind repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Arad a cotei de 20% din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale şi a cotei de 20% din cote defalcate din impozitul pe venit pe anul 2016, precum şi a sumelor estimate pentru anii 2017-2019.

A venit, în sfârșit, rândul lui Tripa

să-și prezinte – începând de acum – celebrul amendament. Era vorba despre niște bani mutați dintr-un loc în altul. Adică de la o comună liberală la una pesedistă, că așa se fac înțelegerile. Un „nimic”… dar evident că era o înțelegere la mijloc, pentru că fiecare își joacă propriul rol în scenariul ăsta în care aleșii se fac că lucrează pentru noi, iar noi, ca fraierii, constatăm cât de mult se zbat ei să mute niște lei dintr-o parte în alta. Și repetăm: funcție de cum reușesc să se înțeleagă ei înainte de ședință și de interesele politice. Și cum vă dați seama că era o înțelegere? Simplu! Imediat ce Tripa a terminat de recitat poezia (grăbindu-se ca un prunc de clasa I la o serbare la care i-au venit și bunicii), a intervenit Cionca și i-a explicat că ceva, noi n-am înțeles exact ce că nu suntem chiar atât de specialiști, nu este în regulă cu amendamentul și că „o să revenim asupra lui cu altă ocazie”.

Deci, jocurile erau făcute, totul era limpede, cu toții știau înainte de ședință cum se va vota, unde se vor duce banii ș.a.m.d. Doar numărătoarea lui Tripa nu era în scenariu. Dar totul a ieșit bine în final. Bine pentru ei.

Dar, totuși, pentru a-l omagia pe Conu… Ia citiți ce frumos sună și găsiți măcar câteva asemănări…

Pristanda: Mică, sărut mâna, coane Fănică.

Tipătescu: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.

Pristanda: (uitându-se pe sine şi râzând) Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?…

Tipătescu: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.

Pristanda: (naiv) Da.

Tipătescu: Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…

Tipătescu: Patruzeci şi patru?

Pristanda: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.