După ce a luat menţiune din partea Ministerului Educației Naționale şi medalie de argint la Braşov la Olimpiada Naţională de Informatică (în aprilie), Beniamin Pantea, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad, a luat o nouă mențiune M.E.N. şi o altă medalie de argint, chiar luna aceasta, la Ploieşti, la Olimpiada de Tehnologia Informaţiei, secţiunea C# . L-am contactat pe Beniamin pentru a afla mai multe despre el și despre pasiunea lui, mai ales după ce am aflat că profesorii îl consideră un model de ambiție pentru ceilalți elevi ai școlii.

– Ce anume te atrage cel mai mult la acest domeniu?

– Domeniul meu de interes este programarea. Motivele sunt destul de multe, formate de-a lungul anilor. Inițial îmi plăcea programarea deoarece nu lasă loc interpretării. Totul este atât de concret, de exact (calculatorul este fascinant de ascultător). Începusem să văd programarea în alb și în negru, fără nuanțe de gri, nuanțe intermediare, deoarece întodeauna la final vedeam un cod care ori era bun, ori nu, nu exista altă variantă. După un timp am început sa văd programarea ca pe o artă mai mult decât ca pe o știință. Am început să caut eleganță în codul meu, nu am mai fost fericit doar cu „albul” sau funcționarea efectivă a codului meu. Am început să văd programarea ca pe o poezie, una care întodeauna îmi testa noile limite ale raționamentului, ale intuiției și ale logicii. Noile limite mi-au reformat și personalitatea, am reușit sa aplic abstractizarea și în afara problemelor de informatică.

– De când ești pasionat de informatică?

– Pasiunea mea pentru calculator a apărut prin clasa a VI-a, când am reușit să instalez o versiune de Windows pe calculator, după multe insistențe aduse fratelui meu, care era destul de ocupat de-altfel, și a trebuit să îmi iau inima-n dinți și să fac singur primii pași. Acum sună puțin, având în vedere ce pot face momentan elevii de vârsta aceasta, dar pentru mine a însemnat mult la vremea aceea. Cu programarea am luat contact doar la liceu, în clasa a IX-a. Și am avut destul de mult de recuperat din cauza asta, deoarece o parte din concurența mea la olimpiada națională de informatică era deja destul de bine înrădăcinată în cadrul olimpiadei, cu mult înainte de a avea eu primul meu calculator. În timp, am reușit să mai reduc din diferență, prin timpul meu dedicat acestui domeniu, dar încă consider că nu am demonstrat totul. Rămâne pe voi, generațiile viitoare, să mai adăugați sau să înmulțiți rezultatele noastre.

– Cât timp petreci, de regulă, pentru a te pregăti înainte de a participa la un concurs de informatică?

– În viziunea mea, pregătirea este cea mai importantă variabilă în ecuația succesului. Întodeauna am spus că inteligenta te poate califica la o națională, îți arată poate că ești cel mai bun dintr-o clasă, dintr-un oraș sau dintr-un județ, dar la națională se califică întodeauna cei mai buni, diferența dintre ei este dată doar de numărul de ore depuse de către concurent, iar clasamentul arată de fiecare dată lucrul acesta. În medie aș putea spune că studiez în jur de 5-6 ore pe zi, dar acest timp diferă de nivelul concursului și de motivația mea.

– Cât de important crezi că este să iei note mari? Cât de mult reflectă notele nivelul de inteligență a cuiva?

– De-a lungul vieții mele de elev am întâlnit mulți copii inteligenți, cu pasiuni diferite, cu interese fascinante. E brutal să îi punem pe toți în aceeași clasă, să le acordăm același test și după să le catalogăm nivelul de inteligență doar prin notele obținute la materiile pe care noi le considerăm importante. Dar nu trebuie nici să diminuăm admirația asupra elevilor care și-au consumat timpul și au obținut mereu doar note bune. Acei oameni merită respectul nostru, dar același respect îl merită și alți elevi, care poate nu au avut aceleași note, dar a căror rezultate în activitățile de interes reflectă o dedicare într-un domeniu util.

– Am înțeles că ai lucrat la un moment dat chiar și în domeniul tâmplăriei. Asta ne arată că ești o persoană care se adaptează ușor, indiferent de situație…

– Da, am lucrat o perioadă și în domeniul tâmplăriei, în special în timpul vacanțelor. Nevoia este un principal factor al adaptării, astfel am reușit cu o oarecare ușurință să lucrez și într-un domeniu diferit, pentru a-mi satisface nevoile mele de elev.

– Acum termini liceul. În ce direcție vrei să te îndrepți? Ce carieră ți-ai dori?

– Având în vedere pasiunea mea, probabil voi continua cu programarea și de-a lungul studiilor superioare. Momentan îmi este dificil să îmi conturez cu exactitate viitoarea carieră, datorită deciziilor mari care-mi stau înainte.

– Unde te vezi pe viitor? Plecat din țară, din oraș, sau locuind, în continuare, la Arad?

– În următorii ani voi pleca în țară la o facultate de unde voi putea obține în continuare performanță. Încă nu sunt decis pe care facultate să o urmez, oscilez între Universitatea Babeş Bolyai din Cluj și Universitatea Politehnică din București, ambele facultăți oferindu-mi nota maximă în examenul de admitere pe baza rezultatelor mele în cadrul olimpiadelor. Nu exclud posibilitatea plecării mele în străinătate după absolvirea facultății.

– Ce crezi că-i lipsește Aradului pentru a determina tinerii să opteze să-și clădească o carieră aici?

– Din punctul meu de vedere, calitatea studiilor superioare din Arad nu se ridică la nivelul așteptărilor multor tineri, astfel că ei pleacă într-un număr considerabil în județele vecine. Sper ca pe viitor, când mă voi întoarce în Arad, aceste probleme să nu mai existe.

Raluca Medeleanu, 28 mai 2017, 11:40 AM