Căldură mare. Mă așez pe o bancă de pe Mețianu și încep să butonez telefonul. Mă uit pe facebook, mai dau un like, un dislike (ce bine că s-a introdus în sfârșit opțiunea asta) și dau cu ochii de o postare a Geaninei Pistru. Ceva eveniment „Produs în Arad”. Ei, da, idee bună, mai promovăm și noi produse locale. Mă bucură ideea până mă uit mai atent la poză. Banane, mango și portocale… Băi frate n-ai cum! Astea-s locale? Produse în Arad? Nu cred! Hai să dau o raită și eu să ma conving și mă îndrept către locul cu pricina.

În Piața Avram Iancu mișună lumea ca într-un mușuroi. Arădenii au ieșit în număr mare la „Produs în Arad”, să cumpere produse locale… produse în Arad, de producători locali. Trec printre oameni și mă uit și eu la tarabe: lapte, brânză, ardei gras californian, mure, zmeură, mere, portocale, banane… zbang! una peste frunte! Iau o banană și mă uit la ea, pe ea eticheta de la Dole, știți voi care, aia din Ecuador. Mă dau în spate puțin și întreb un trecător în engleză: nu te supăra, sunt nou în oraș, cum se cheamă târgul acesta?

„Produs în Arad”, vine răspunsul. Fugi de aici că nu te cred, îmi spun în gând dar lui îi răspund cu un simplu: tenchiu.

Măi frate nu se poate. Mă duc la o tarabă unde se vindea vin, țuică și bulion și comand un Amstel. Omul îmi întinde berea rece și spune: „cea mai bună, să știți! Doar aici găsiți!”. Fac ochii mari, plătesc și mă pun la masă. Pe lângă mine trece un cuplu de tineri cu plasele pline de fructe și legume:

„Iubi, să vezi ce portocale de Șimand am luat!”, spune ea voioasă. El răspunde: „Și eu am prins preț bun la niște nuci de cocos de Micălaca, o minunăție. Ți se topesc în gură, nu alta!”. Rămân consternat. M-a bătut soarele-n cap? Se toarnă ceva film underground și am aterizat fără să vreau printre figuranți? Lângă mine, la masă, se pune un domn îmbrăcat elegant și cu o barbă grizonată. Își dă jos ochelarii, se feacă la ochi și își aprinde o țigară:

„A înnebunit lumea domnule…”

„Poftiți?”, întreb eu

„Ah, mă scuzați, nu am vrut să…”, spune el

„Nu, nu e nimic doar că nu am înțeles la ce vă referiți ”

Se uită la mine și apoi arată către taraba de unde am luat eu banana.

„Păi nu vedeți? Banane la „Produs în Arad”?! Cine a mai auzit de așa ceva?”

Răsuflu ușurat. Deci nu am probleme mintale sau vedenii.

„Da”, răspund eu, „am rămas și eu consternat când am văzut inepțiile acestea. Am crezut că sunt singurul”

„Da de unde,” îmi spune domnul, „de dimineță am văzut și eu prostiile astea. Banane, portocale, mango… doamne mare e grădina ta Doamne, și toți o cultivă. Bine că nu e Robu aici!”

„Primarul Timișoarei?”, întreb eu. „Ce legătură are?”

„Cum ce legătură? Păi e furt pe față! Bananele sunt din Lenauheim (comună în jud. Timiș), portocalele din Satchinez (idem) iar acel mango din Brazilia. Eh, aici s-ar supăra Dragnea, că e firma lui”

Nu are sens să mai spun că am scuipat berea din gură. M-am ridicat de la masă, am salutat și am plecat. La ieșirea din Piața Avram Iancu o văd pe Giani într-un costum de banană. Mă opresc să văd spectacolul unic oferit, iar în acel moment o dubă galbenă pe care scria Dole Police, oprește scârțâind roțile. Din ea se dau jos mai mulți mascați și o iau pe Giani.

„De unde ai tu bananele alea, ha? Ia haide să vorbim nițel.”

A fost ultima oară când a mai văzut Giani vreo banană… O mai vedeam la Segafredo cu un pahar de bulion în față. Cică nu se mai atinge de banane… Die my mother if I lie you

Mihai Todoca, 12 august 2017, 3:03 PM