Primarul de Pecica, Petru Antal este, de vineri, președintele Ligii Aleșilor Locali din județul Arad (LALA). Politician vechi, Antal a reușit să atragă mai multe voturi decât Călin Abrudan, primarul de Ineu, un contracandidat aprig în bătăliile electorale, un „lup tânăr” cu mari ambiții politice. Nu întâmplător, înaintea alegerilor pronosticurile erau rezervate, speculațiile fiind reduse la o zonă mică și oarecum neutră, cuprinsă între „fifty-fifty” și „sună un prieten”. Șansele celor doi competitori erau cântărite nu atât cu „greutățile-etalon” ale performanțelor și/sau calităților de lider, cât cu „greutatea” susținătorului suprem (mai mult sau mai puțin speculat): Ludovic Orban, presupus a-l fi susținut pe Abrudan, respectiv Gheorghe Falcă, susținător firesc al lui Antal.

Nu suntem ferm convinși că acest scenariu, susținut de unii colegi înainte de alegeri, a funcționat. Nu credem că Ludovic Orban s-ar fi implicat în vreun fel într-o asemenea luptă măruntă, chiar dacă este posibil să-și fi dorit un liberal de „rit vechi” (Abrudan, provenit din vechiul PNL) în fruntea aleșilor locali arădeni. Dar putem crede că Falcă a făcut mai mult decât să-și frângă degetele de emoții la număratul voturilor, pentru preferatul lui, Antal. Asta, deși, Abrudan este mai aproape de Falcă decât Petru Antal. Ca fel de a fi, ca mod de acțiune, ca „model de viață” dacă vreți. Cu toate acestea, cum spuneam, Falcă l-a susținut pe Antal și, cel puțin din această perspectivă, președintele PNL Arad pare a fi ieșit câștigător.

Fie-ne, totuși, permis să nu fim convinși de această idee. Mai mult, credem că, dacă ar fi dispus să „citească” mesajul care i-a fost transmis, ar înțelege că a ieșit chiar șifonat din această acțiune.

Ar fi nedrept să nu acceptăm ideea că modelul de acțiune electorală lansat de Falcă, cel puțin în Arad, a fost multă vreme unul de succes și mulți au încercat să-l imite, unul dintre aceștia fiind chiar Abrudan. Apoi, îmbătat de succes, Falcă a extins modelul dincolo de alegeri, autocrația împinsă până spre dictatură fiind singurul mod în care acesta mai poate acționa, indiferent că vorbim de politică sau de administrație. Cu siguranță, a început să-i placă să vadă și să simtă cum tremură toți în fața lui, cum nu are nimeni curajul să-l contrazică, nici măcar atunci când dispune prostii sau chiar ilegalități, așa că, nu întâmplător, în ultimii ani, în Arad se vorbește despre „dictatorul Falcă” sau despre „micul Stalin” (deși asta nu prea-i place).

Cum spuneam, Abrudan a mers pe „calea Falcă” astfel că părea un urmaș sigur al „micului Stalin”, cel puțin în politica arădeană. Părea chiar avantajat în alegerile pentru președinția LALA, cel puțin de faptul (ce părea de necontestat) că aleșii locali liberali sunt încântați de „modelul Falcă”, puțini fiind cei deranjați de accesele dictatoriale ale primarului de Arad. Ei, uite că nu a fost chiar așa. În locul unui „dictator”, fie el și în devenire (Abrudan), a fost preferat un om mai cumpănit în decizii (Antal), mai apropiat de „modelul Cionca”, decât de cel adus în Arad de Falcă.

Altfel spus, lui Falcă i-a fost transmis, aproape în clar mesajul că vremea dictaturii a cam trecut. Mesaj transmis acum din interior, după ce la alegerile locale i s-a transmis cam același mesaj și din exterior – adică, dinspre alegători, pe care oricum îi disprețuiește tot mai mult, dovadă fiind extrem de rarele ocazii în care mai discută ceva cu arădenii.

 

 

-, 2 octombrie 2017, 3:44 PM