Dumitru Copil este un personaj despre care în orice moment ar putea fi scrisă o carte. Una bună, dar o carte tristă… O poveste tristă despre un talent imens care era comparat cu Hagi și a ajuns să bată maidanele de pe la Tauț sau Sâmpetru German.

În mare parte este vina lui. O altă vină probabil o poartă destinul. Unii probabil se vor grăbi să comenteze la finalul acestui articol, se vor grăbi să-l critice, să-l certe, să-i dea lecții de viață. Cine, mă întreb, poate să aibă această calitate? Ce am făcut noi ca să putem să-i analizăm viața? Ce știm noi despre omul Dumitru Copil? Vă spun sincer, mulți dintre noi nu știm nimic…

A plecat în Scoția la 16 ani, dar s-a întors. Nu pentru că nu avea valoare, ci pentru că valoarea lui scădea din cauză că nu putea trăi fără familia lui, singur printre străini. Atunci când clubul din Scoția i-a transmis că mama lui nu poate locui la Edinburgh din cauze birocratice, iar tatăl lui i-a spus că și dacă ar fi posibil, el nu poate să se adapteze acolo, atunci „Mitruț” s-a întors acasă. A fost primul său pas înapoi în carieră. Unul care l-a marcat atunci și ale cărui efecte se simt încă și acum, la aproape un deceniu distanță.

Dumitru Copil este un om, unul sensibil, unul pentru care familia e pusă mereu pe un piedestal. Anii au trecut și „Mitruț” nu a mai ajuns niciodată la nivelul marilor jucători cu care era comparat în trecut: Aguero, Theo Walcott, Ozil, Benzema, Khedira și alții… Este probabil tot o poveste despre destin, despre alegeri, despre noroc, în fond… despre priorități.

Copil nu a ajuns niciodată nici măcar în Liga 1 deși era dorit de Astra, de Farul, de Rapid sau Dinamo. Dintr-o carieră care se întrevedea strălucitoare, „Mitruț”, arădeanul nostru, a ajuns să joace la echipe obscure pentru fotbalul mare: Jiul, Pâncota, Ineu sau FC Bihor. Maximul carierei sale este legat de UTA. Este clubul la care a debutat în liga secundă, și apoi, odată cu înființarea echipei UTA Bătrâna Doamnă, a obținut două promovări consecutive din liga a 4-a până în cea secundă.

A venit vara… Nu, nu era doar un silogism adevărat. Părea că pentru Copil chiar a venit vara și în viața sa. destinul în sfârșit în trăgea cu ochiul. Familia îi era bine, trăiește o relație frumoasă alături de iubita lui, și, în sfârșit, putea să se împlinească și financiar. A plecat în urmă cu o lună și jumătate să joace la o echipă din liga a șasea austriacă. Nu e vorba de performanță, ci de faptul că din fotbal și din muncă putea aduna un salariu care se apropia de 2.000 de euro. Bani mulți pentru majoritatea dintre noi. Era o prioritate la acel moment. Dorea să se aleagă cu ceva din fotbal…

După 40 de zile destinul și-a întors fața. Tatăl său s-a îmbolnăvit grav. A suferit un infarct iar acest lucru l-a dărâmat pe „Mitruț”. A lăsat Austria, a lăsat și banii și a fugit spre casă. „Pentru mine cel mai important lucru în viață este familia”, spune fotbalistul Dumitru Copil.

Prioritatea lui e clară. Pentru a fi aproape de tatăl său era în stare să joace și la Cermei. S-a întors în cele din urmă la UTA, echipă cu care reia pregătirile mâine dimineață.

Bine ai revenit Mitruț și sănătate tatălui tău! Cât despre priorități, fiecare și le știe pe ale lui. Dar acest OM ne arată că niciodată faima sau banii nu trec peste dragostea de părinți. Acest COPIL ne arată că viața în general este o poveste despre suflet, despre dăruire, despre sentimente și compasiune, despre dragoste în general. Iar Mitruț, mai presus de orice, își iubește familia.