vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Poezia ca mod de exprimare: „Poetizări tactile”, de Lucia Bibarț

    de - | 15 septembrie 2016, 11:53 AM | Cultură

    0

    Dacă în placheta anterioară “Şuviţe şi irişi” din 2013 poeta  Lucia Bibarț apărea doar în ipostaza de iubită şi mamă, scriind o poezie ”casnică”,  cuminte și  sinceră prin excelenţă, în volumul  de faţă,  registrul ei  liric se îmbogăţeşte considerabil atât în privinţa conţinutului cât şi a formei.

    Intitulat  îmbietor,: ”Poetizări  tactile” (Editura ”Tiparnița”, Arad, 2016)   volumul se deschide cu un elogiu original adus lui Eminescu, urmat fiind de alte 87 de poeme.

    În  împletitura lirică a  Luciei  Bibarţ  noțiunea de gând  este însoţită de epitete neaşteptate: “gând zevzec”, “gând nătâng”, “gând năuc”.

    Contrastant  cumințeniei din “Şuviţe şi irişi”, într-o  notă de  orgoliu – ai spune – sau doar de curaj,  cartea prezentă  vorbeşte despre ”voluptate” și ”seducție”:

    voluptoasele

    mele forme

    de seducţie poetică”

    pentru ca mai apoi, în mod neaşteptat,  să afirme:

    „Mă simt bolnav de tristă“.

    Şi tot în mod neaşteptat, ba chiar sfidător,  să  revină:

    Eu sunt Poezia!”

    Politica, ca și gratuitățile de orice fel, o scot din frumosul irațional, în cotidianul banal,   iritând-o:

    “Eşti murdar

    ca politica

    care ne satură

    cu demagogie.

    Ca  tratatele de pace –

    adevărate pregătiri de război.

    Ca strategiile

    marilor soldați –

    artă a înșelăciunii-

    Ești.”,

    În același ton de revoltă,   se exprimă, în continuare:

    Iubita mea

    …ţară !

    Pe ce mâini

    viclene, negândite

     şi nesimţitoare ai încăput”.

    Dureroasă constatarea:

    ”Mă dor gropile din mintea ălor mei.”

    Poemul, “Despre convenţie”, incumbă o filosofie sui-generis.

    Cu  inima în dinţi,  poeta  incită: “Între noi, bărbaţii!”.

    O evoluţie în domeniul formei remarcăm în “Descâtec”, frumos poem în formă metrică folclorică.

    Iubitoare  a  valorilor  perene românești,  autoarea  aduce  un cald omagiu limbii române,  frumuseţii  şi expresivității ei:

    “bogăție semantică
    cu gustul ţărânii și-al neamului meu.

    Limbă română (….)

    Alte poeme, multe sunt adevărate autoportrete spirituale.

    ”Uneori mă tem că voi / pierde competiția /cu mine însămi ”;

     ”Pentru că nu pot infini nimic azi, – deci nici pe tine -”;

     ”Mă pământizez ocru….în toate culorile existenței tale”;

     ”Suspendată între nestâlpenia ta / și invazia turcoaz din mine (…) Învăț să te respir.”

    Toamna (vieţii) revine,  o obsesie ocru,  în poemele finale ale cărţii. De asemenea, caducitatea şi efemeritatea vieții:

    Viaţa ta se autoconsumă

     Ca o ţigară

    Uitată aprinsă”.

     Sau:

    ”…încet,  mă las îmbrăcată,

    până în sânge de

    Sacrificiul învăluitor și copt

    al frunzelor…”

    Încheiem cu o memorabilă terţină:

    “Noapte caldă.

    Luna adastă

    La tine în palmă.”

    Pentru Lucia Bibarţ, Poezia este  un mod de exprimare.

     

     

     Mircea M. POP

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    8 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.