miercuri, 24 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Ovidiu Balint: Reflector pe un film – Spotlight

    de Ovidiu Balint | 3 februarie 2016, 10:54 AM | Film | Opinii | Oscar Special | Recomandările editorilor

    1

    Greu. Greu m-am uitat la film ca la o producţie cinematografică. Pentru că eu mă vedeam la noi în redacţia de ziar sau de televiziune. Cu atât mai mult cu cât acţiunea filmului se petrece exact în perioada în care eu eram în conducerea unei redacţii de ziar din România şi chiar preluam ştirile ziarului din Boston care făcea ancheta. De fapt, văzând filmul, îmi retrăiam o tinereţe de ziarist.

    În film, aparent, nu se întâmplă nimic. Dar este atât de plin de viaţă, încât ai impresia că te uiţi în oglindă.

    Nu moare nimeni, nu se împuşcă nimeni, nimeni nu este violat, nimeni nu este agresat sexual, minorii apar doar secvenţial, preoţii nu sunt îmbrăcaţi în sutană, ci la cravată, ziariştii nu bănuiesc la ce vor ajunge, de-aia nici măcar nu au vreo intenţie… Dar e atâta intensitate şi dramatism în dialoguri, încât dacă scaunul pe care stai ca şi spectator nu are mânere îţi vine să îţi zgârâi picioarele de emoţie.

    Povestea din film e de dată recentă şi cât de cât cunoscută. Însă foarte delicată, chiar după 13 ani. Un grup de jurnalişti de la un ziar din Boston, poreclită Spotlight (reflector), descoperă prin investigaţii că aproape 90 de preoţi catolici din Boston sunt pedofili, dar că sunt şi acoperiţi de cardinal şi de biserică. Ar fi o tâmpenie să vă povestesc filmul. Mai degrabă îmi vine să mă apuc de o anchetă jurnalistică.

    Nu degeaba Sindicatul artiştilor din SUA a premiat filmul pentru cea mai bună distribuţie, considerând că actorilor li s-a oferit cea mai largă paletă de interpretare.

    De fapt, nici nu poţi spune care este rolul principal. Exact asta a prins scenariul filmului: echipa jurnalistică, munca de investigaţie în echipă, viaţa oraşului cu toate trădările şi interesele ei, viaţa clericului biserical mânjită de acoperirea unui păcat ştiut, convingerile meschine ale unei pături sociale privilegiate a oraşului, ameninţările şi şantajele la care sunt supuşi ziariştii invocându-li-se interesul comun al urbei, consecvenţa jurnaliştilor în aflarea adevărului, cu orice preţ, şi finalul anchetei jurnaliştilor: curajul pe care îl primesc de la jurnalişti tocmai cei cărora le fusese frică să se destăinuie societăţii.

    Un film de acţiune care nu are nici o acţiune. O dramă plină de tragedie. Un thriller în care nu apare nici un psihopat, dar îi poţi bănui pe toţi. O aventură în care nu te interesează să intrii, dar din care nu mai vrei să ieşi.

    Un film superb (scenariu şi regia excepţionale semnate de Tom McCarthy) despre viaţa comunităţii, cea ascunsă, cea nebănuită, dar cunoscută şi asumată ca o pedeapsă nemeritată. Premiu pentru cea mai bună distribuţie care ar fi putut interpreta vreodată rolurile ziariştilor din echipa de investigaţii Spotlight.

    Drept pentru care vă spun întreaga distribuţie:

    Mark Ruffalo – Michael Rezendes

    Michael Keaton – Walter „Robby” Robinson

    Rachel McAdams – Sacha Pfeiffer

    Liev Schreiber – Marty Baron

    John Slattery – Ben Bradlee Jr.

    Brian d’Arcy James – Matt Carroll

    Personaje secundare

    Stanley Tucci – Mitchell Garabedian, attorney

    Gene Amoroso – Stephen Kurkjian, Boston Globe general investigative reporter

    Jamey Sheridan – Jim Sullivan, an attorney representing the Church

    Billy Crudup – Eric MacLeish, an attorney

    Maureen Keiller – Eileen McNamara, Boston Globe columnist

    Richard Jenkins – Richard Sipe, psychotherapist (telephone voice, uncredited)

    Paul Guilfoyle – Peter Conley

    Len Cariou – Cardinal Bernard Law

    Neal Huff – Phil Saviano

    Michael Cyril Creighton – Joe Crowley

    Laurie Heineman – Judge Constance Sweeney

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Înțeleg exact la ce te referi , inclusiv trăirile ”pe caz” – care nu se pot uita. E o continuă incandescență a ideilor personale și de echipă, ceea ce face ca un caz ce pare imposibil de investigat și de adus în lumina adevărului – să devină posibil. Această muncă de zi cu zi, dezolantul pas pe loc, piedicile și toate celelalte ”obstacole” dar și scânteia care (re)aprinde totul – devin acel ”superb” despre care scriai, inclusiv acele emoții profunde pe care nu le înțeleg decât cei inițiați. Ai dreptate, filmul e excepțional dar și extenuant.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.