sâmbãtã, 20 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Ovidiu Balint: Guvernul, Biserica și un ardelean

    de Ovidiu Balint | 16 decembrie 2015, 9:09 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    9

    Îmi place Guvernul Cioloș. Serios. Îmi amintește numai de bancuri bune și de întâmplări hazlii.

    Ia citiți un banc vechi, de pe vremea lui Ceaușescu! Zice că un director se confruntă cu un conflict de muncă, generat de sindicate. Angajații ies în curte, după care în stradă, și strigă: jos conducerea! Directorul iese și se explică. Oamenii se calmează și se întorc la muncă. După șase luni conflictul de muncă recidivează. Oamenii strigă în stradă: jos conducerea! Directorul se conformează și își așteaptă înlocuitorul. „Măi, nu prea am ce să-ți las, sau ce sfat să îți dau”, zice demisionarul. „Dar îți las două plicuri. Când o să ai prima criză economică și socială deschide primul plic. La a doua criză să deschizi al doilea plic.” După nici șase luni, al doilea director intră într-un conflict cu angajații. În stradă, i se cere demisia. Omul iese și se explică. Mulțimea se irită și mai mult. Directorul își amintește de moștenirea plicurilor. Se duce în birou și deschide primul plic. Citește: „Dă vina pe mine!” Iese în fața mulțimii și zice: „Totul este din cauza fostului director!” Mulțimea îl aclamă și se întoarce la muncă. După alte șase luni mulțimea iese din nou în stradă. Jos conducerea! Directorul este deja versat și deschide degajat al doilea plic din moștenirea de aur. Și citește pentru el: „Scrie două plicuri!”

    Nu știu dacă Ponta a lăsat vreun plic moștenitor, dar Cioloș a reușit rapid să ațâțe orgoliul majorității românilor, zgândărind cel mai de preț pilon al încrederii în propria conștiință: credința în Dumnezeu. Bineînțeles că nu asta a vrut, dar m-a mirat că nimeni nu i-a șoptit consiliant că nu toți românii fac diferența între instituția bisericii și credința în Dumnezeu. Așa că cumva, ca o cacofonie, guvernul adus de vântul din stradă a scăpat o perlă mare cât gurile celor care strigau asta: nu mai dăm bani Bisericii pentru construcția și renovarea lăcașelor de cult! Construim școli și spitale! Și, ca orice prostie, a împărțit societatea în două: vrem școli și spitale și vrem biserici! Păi, cum să creezi o competiție de finanțare între școli, spitale și lăcașe de cult? Ca să fie o imbecilitate completă eu aș adăuga și cultura. În patru ar ieși o alba-neagra și mai înșelătoare! Să mai spun că în toate sondajele de opinie din ultimii 25 de ani românii au cea mai mare încredere în biserică și armată? Bineînțeles că guvernul și-a dat peste gură, ca după rostirea unui păcat, și a revenit asupra deciziei de stradă. Dăm bani Bisericii!

    Așa mi-am amintit și de-o întâmplare hazlie. Dar reală. Acum niște ani, într-o localitate din județul Arad, preotul comunei șofa în sutană în drum spre casa parohială. Se întorcea de la o înmormântare. La care participase și prietenul lui, polițistul comunei. Fiind în viață, polițistul era pus pe șotii. Îi pregătise o farsă preotului. La o intersecție a ieșit echipat cu tot cu mănuși albe și l-a oprit regulamentar pe șoferul în sutană. „Actele dumneavoastră!”. „Ce ai, măi, doar știi că vin de la înmormântare? Am fost împreună!”, zice preotul năuc. „De când suntem noi la pertu?”, plusează polițistul. „Actele, vă rog și să suflați în fiolă”. „Imediat!”, îi răspunde preotul coborând din mașină. Deschide portbagajul, scoate patrafirul, și-l pune, scoate o Biblie, o cruce și se așează în genunchi, direct pe caldarâm. Zice: „Tu scrie procesul verbal, că eu mă rog!”. „Măi, nebunule, stai că am glumit!”, a sărit polițistul de sub cascheta umoristică. Cred că ceva asemănător s-a petrecut și între Cioloș și Patriarhul României, Daniel.

    Lăsând gluma la o parte, deși nu prea îmi vine când e vorba despre guvernul ăsta, mă întreb: dacă Ponta a fost atât de prost încât să declare că România are nevoie de un președinte ortodox, tăindu-și astfel singur de sub picioare toate celelalte crăci confesionale și religioase, oare cât de prost este guvernul Cioloș să se lege chiar de Biserica Ortodoxă? Nu fiindcă instituția Bisericii nu ar avea păcate! Doamne păzește!

    Chiar, Doamne, pe Tine Te întreb: prostia nu este un păcat, nu? Atunci, iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!

    P.S. Înțeleg ceva maghiară, dar nu foarte bine. Așadar, mândru că avem un nou premier din Ardeal, l-am întrebat pe prietenul meu Lajos Notaros de la ce provine numele de Cioloș. Mi-a spus că în maghiară înseamnă „Trișorul”. Ce chestie e și cu etimologia asta! Așa îmi aduc aminte de un alt banc. Ptiu, drace, că e gata articolul!

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Bine punctat. Suntem o nație care nu știe să facă diferențe în sens pozitiv. Catalogăm, acuzăm, asimilăm. Paradox la limita absurdului într-o țară 80% ortodoxă, declarativ credincioasă , ne revoltăm când vine vorba despre finanțarea lăcașurilor de cult ( oricare cult) de către stat. Același stat care prin Constituție , ARTICOLUL 29, se obligă să-și acorde ,,sprijinul inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate,,. Dacă în Constituție nu era precizat clar acel ,,inclusiv,, nu puteam interpreta că se obligă și altfel, nespecificat.

      0 voturi
      +1
      -1
    2. Revin cu o completare care ar trebui să tempereze unele înverșunări.
      1. Statul , da, finațează biserici, școli și spitale. Așa are în fila de buget poziția și anume,,Finanțare,,.
      2. Modalitatea practică nu se face publică și nici nu o dezbate nimeni. Din păcate o cunosc la modul concret încât mi-e scârbă. Statul prin Consiliile Județene și/sau prin Administrațiile Locale ( primării), ordonatori de credite, finanțează. Dar biserica x, școala x, spitalul x nu văd niciun ban. Solicitantul ( biserica x, școala x, spitalul x) depune un dosar de finanțare ( la Consiliul Județean sau la primărie, depinde care finanțează) care cuprinde proiectul lucrării pe care vrea s-o facă și pt care solicită finanțare și un deviz estimativ al costurilor. De obicei ( 99% din cazuri), solicitantului ( oricare ar fi el) i se bagă la propriu pe gât și executantul propriu-zis al lucrării. Deci, statul ( politicienii) își sifonează fondurile prin propriile firme clientelare care, nu are rost să spunem, la ce prețuri supraestimate fac lucrările și care încasează de fapt așa-zisa finanțare.
      3. E trist că lucrările scumpe, finanțate de stat sunt proaste.De cele mai multe ori nu se dau garanții pt lucrări, nici măcar cele obligatorii prin legea civilă sau legi speciale din domeniul construcțiilor. Așa, într-un an de la reabilitarea unei fațade exterioare a unei biserici,de exemplu, vedem iar schele și alte lucrări pe care noi trecătorii le credem inutile și costisitoare.
      4. E trist că statul folosește biserica paravan în fața furiei electoratului. E trist că biserica se complace și nu dă cu flit.
      5. E trist că electoratul e naiv și needucat spiritual măcar în măsura în care să poată reacționa la manipulare.
      6. Nu finanțările statului trebuie stopate. Acestea sunt obligațiile lui fundamentale. Asta e coparticiparea statului pt evoluția unei națiuni. Orice națiune sănătoasă trebuie să fie școlită ( deci inveștești în școli și-n cultură), sănătoasă fizic ( deci investești în spitale și prevenții de tot felul), sănătoasă spiritual ( deci investești în ceea ce poprul tău crede). Abordarea trebuie schimbată și mentalitatea. Oamenii credincioși dar și ateii, nu sunt milogii unui stat. Sunt cetățeni cărora statul prin Constituție le garantează libertatea propriei lor credințe și convingeri.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Dacă tot m-ai pomenit în PS mă bag și eu cu o observație lingvistică de sărbători…
      Înainte însă vreau să-mi exprim acordul cu cel care comentează ca Jean Paul pentru observațiile și clarificările foarte importante pe care le-a făcut.
      Urmează observația: A Rădeanu a punctat foarte bine: verbul în maghiară este csal, csalni – ciol, ciolni pronunțat mai românește, a/ul fără accent din maghiară transformându-se de obicei în română în o -și înseamnă a înșela.
      Dar pentru că maghiara, ca limbă aglutinantă, se construiește pe rădăcini, fiecare rădăcină, exact ca în natură, produce o ”plantă” sau arbore (tufiș de cuvinte în grămatica ungurească) de cuvinte prin terminații: csali este astfel momeală la pescar, csalás- înșelăciune, csaló- trișor, escroc, csalárd-un fel de escroc sentimental iar în fine urzica, pentru că este o plantă înșelătoare, se numește în maghiară: csalán. Vremea schimbătoare, înșelătoare este csalóka.
      Uff, am vorbit!

      0 voturi
      +1
      -1
        • Fiindcă autorul mă citează, îmi permit să observ că ideea nu este rea.
          Problema e însă nerezolvată, fiindcă etimologic există posibilitatea ca ciolan să vină din maghiarul csont(ciont, ciot) – os, direct sau prin mediere slavă. Oricum, în Ardeal e cam greu să scapi de infuențe ungurești.
          Treaba însă nu e unilaterală: nici ungurii nu scapă de cele românești, ungurii ardeleni fiind considerați de cei din Ungaria cam opincari de felul lor.

          +1 voturi
          +1
          -1
          • E o placere sa va citesc si va spun sincer ca imi place foarte mult felul cum va alegeti cuvintele „mestesugite”.

            In privinta banilor pentru Biserica eu cred ca ar fi cazul sa aratam ca suntem un stat laic si sa lasam cutumele seculariste deoparte pentru ca astea nu fac decat sa ne traga in joc.
            Desigur, asta nu inseamna ca nu e nevoie si de spiritualitate, de credinta, de religie indiferent despre ce cult discutam.

            P.S. Eu stiam ca secuii sunt aia priviti ca „opincari” in Ungaria. 🙂

            0 voturi
            +1
            -1
    4. În primul rând mă bucur că (ți-)ai revenit la scris pt că ai de ce. În al doilea – așa cum se prezintă țara azi/ după 26 de ani de la ”câștigarea libertății” – chiar nu mai contează marioneta /țapul ispășitor de la cabinetul 2 al țării. Nu există formule noi de redresare economică, politică, socială. Doar ”inserții” ce țin de noutatea momentului de premier. Oricine e cucerit de NOU. Dar nu e nimic nou în măsurile noului guvern răscopt de atâta așteptare scrâșnindă. N-am nicio opțiune politică privitor la mizeria bezmetică a porcilor îngrășați din parlament, guvern și administrațiile locale. Chiar nu mă mai impresionează că se dau sau nu se mai dau bani pt biserici. Bine zici, Ovidiu în ce scrii! Și ce-i cu asta?! Tot ce-a vrut ponta nu vrea cioloș, tot ce vrea cioloș n-o să vrea viitorul premier, etc. Ăștia așa știu să ”conducă” – făcându-și ”în ciudă” unul altuia când pierd cârma din mână. Eu cred că avem destule biserici și din ce în ce mai puțini credincioși. De-aia, STOP la biserici, nicidecum la credință, să fie clar! Să se-nghesuie lumea din nou în biserică și să se umple pământul românesc de fapte adevărate de credință și apoi mai vedem. Credința nu se măsoară în biserici. Adevărata credință după moartea lui Hristos s-a născut și a crescut prin locuri ascunse și iată – a umplut pământul! Noi suntem generațiile de fațadă, calpe! Și de ce atâtea spitale?! Tre să fim toți bolnavi sau muribunzi? De ce nu centre de studii și cercetări în toate domeniile, de ex? Școli!? Din ce în ce mai mulți copii nu vor să mai meargă la școală, părinții nu-și permit sau sărăcia îi împinge spre o margine periculoasă/tragică. Hm, România e o țară de 24 de karate, poate de o mie de karate cerești dar avem o ”clasă” politică de ev mediu care mușcă otrăvitor din Ea timp de peste un sfert de secol. E o bubă sinistră politica lor, oricare sunt. Ovidiu, din ce în ce mai plăcută surpriza scrisului tău. (aștept cu interes următoarele rânduri).

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.