De pe insula asta geopolitică românească, în care pentru televiziuni şi alte surse mass-media sunt mai importante ţâţele bălăngănite decât atentatele teroriste, se poate vedea că omenirea trăieşte periculos. Având o poziţie strategică atât de specială, încât nu suntem interesanţi nici pentru emigranţi, am avut timp să urmăresc viaţa politicii mondiale din ultimele decade. Am întors-o ca pe-o clătită, când pe-o parte, când pe alta, până mi s-a ars ideea de fundul încins al logicii.

Am urât matematica, dar am respectat-o, aşa că am încercat să pun totul într-o ecuaţie. Iată ce credem că ştim, aparent fără nici o legătură între informaţiile deja difuzate.

Atentatele oribile de la Bruxelles erau previzibile. Cu atât mai mult cu cât încă de la atentatele din Paris se ştia că nucleul terorist era în Belgia. Mai mult, tocmai ce îl capturaseră pe unul dintre liderii grupării teroriste, care şi declarase că a pregătit atentate teroriste. Şi, totuşi, atentatele au avut loc.

Înainte cu câteva zile, Rusia anunţă că îşi retrage prezenţa militară în Siria, considerând că şi-a atins toate obiectivele propuse.

Emigranţii sirieni îşi continuă fuga spre Europa, deşi preşedintele împotriva căruia luptă puterile occidentale îi cheamă înapoi acasă şi pe cei plecaţi.

Turcia este invitată specială a Uniunii Europene pentru a negocia implicarea ei în stoparea valului de refugiaţi spre Europa. Turcia negociază vârtos, cerând garanţii că Europa nu va accepta înfiinţarea unui stat kurd în vecinătatea teritoriului turc.

Europa acceptă condiţiile Turciei.  De asemenea, Turcia cere sprijin financiar semnificativ pentru a putea stopa, ori încetini, exodul refugiaţilor din Orientul Mijlociu.

Rusia anunţă că va sprijini formarea unui stat kurd în vecinătatea Turciei.

În Turcia, la Ankara, la Istambul şi în alte oraşe, revin în actualitate atentatele teroriste organizate de kurzi.

Kurzii au fost cei care au eliberat primele oraşe siriene de sub ocupaţia ISIS, iar armata turcă a bombardat tocmai aceste oraşe din Siria, sub pretextul luptei internaţionale antiteroriste.

Turcia susţine că Rusia alimentează şi finanţează criza refugiaţilor sirieni. Iar Turcia îi primeşte şi se face că nu ştie că ei emigrează spre Europa, prin Grecia.

Grecia spune că nu mai poate face faţă valului de refugiaţi şi cere sprijin financiar şi logistic. Îl primeşte, încă o dată din partea Uniunii Europene.

Suveranul Pontif, Papa Francisc I se întâlneşe oficial cu Patriarhul Rusiei, Kirill, tocmai la Havana, în Cuba. Este prima întâlnire de o asemenea anvergură istorică.

La o lună de zile distanţă, preşedintele SUA, Barack Obama, face o vizită oficială în Cuba. Vizita preşedintelui american, după 60 de ani de la izolarea Cubei, a fost atât de surprinzătoare încât formaţia Rolling Stone îşi amână un turneu ce urma să aibă loc chiar în acele zile.

Ambasadorul SUA la Bucureşti îndeamnă România să accepte refugiaţi şi emigranţi, afirmând clar şi răspicat că doar aceştia vor putea clădi o România nouă, fără corupţi!

Specialiştii în securitate recunosc faptul că Europa nu are o colaborare constantă între serviciile secrete, astfel încât să îşi poată coordona acţiunile în funcţie de informaţiile deţinute.

În plan ideologic mai ştim următoarele: Europa îşi apără principiile şi valorile pentru dobândirea şi impunerea cărora a luptat câteva secole, dar pe care şi le îngrădeşte singură, din cauza trăirilor înfricoşătoare din ultima perioadă; Rusia îşi măreşte influenţa politică, în lipsa unei economii care să şi poată susţine pe termen lung o influenţă militară, încercând chiar să-şi recupereze un statut pierdut; Fanatismul islamic câştigă influenţă chiar în sânul cetăţenilor statelor occidentale, în vreme ce statele islamice sunt ameninţate direct de aceiaşi adepţi ai fanatismului islamic.

Astea sunt informaţiile care au căzut în text după ce am aruncat în sus tot ce am cules.

Ce nu ştim? Nu ştim cine finanţează dezvoltarea statului terorist islamic. Întreaga lume se luptă cu ei, iar ei sunt tot mai bogaţi şi tot mai înarmaţi. Nu ştim cine finanţează exodul unor refugiaţi care îşi fac selfi-uri cu telefoane scumpe la debarcarea în Turcia şi Grecia. Nu ştim de ce nu colaborează serviciile secrete europene, iar teroriştii îşi văd de atentate aproape nestingheriţi. Nu ştim de ce nu este o poziţie politică unitară în privinţa refugiaţilor. De pildă nu ştim de ce cancelarul german se răstea la premierul ungar, ca după aceea să adopte exact măsurile propuse de la Budapesta.

Ce ar trebui să ştim? Ar trebui să ştim că Europa a devenit o ţintă a atacurilor economice de când a impus o piaţă financiară şi economică unică. Ar mai trebui să ştim că teroarea şi finanţarea întreţinerii terorii sunt un mijloc, nu un scop. De fapt, cred că ar trebui să ştim că scopul este dezbinarea Europei. Ar mai trebui să ştim că nu avem voie să ştim asta.

Eu, cam asta am aflat din logica mea care mi-a fript ideile. Şi mai ştiu că inclusiv numele de Europa ni se trage tot de la greci. Cică ar fi răpit-o Zeus, ca să îi facă trei fii. Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o!