Oscar Special MUSIC: Detaliul care face diferența într-un film, fără să ne dăm seama

de Tomck@t | 19 februarie 2017, 5:27 PM | Muzică | Oscar Special | Topic special

Când vorbim despre filme cinematografice, de prea puține ori ne dăm seama că vorbim implicit despre muzică. Sigur, în cazul unui musical, fie „La La Land”, fie o producție Disney în stilu-i caracteristic, elementul muzical e preponderent și uneori pare că filmul orbitează în jurul acestor cântecele, dar sunt și cazuri, multe, în care nici nu ne dăm seama că e acolo un fundal sonor; luăm imaginile, vocile actorilor și sunetele de fundal de-a gata, fără să realizăm că e o imensă muncă depusă în aceste secvențe tocmai ca producătorii să-și atingă scopul unic: de a-i da filmului o nuanță gravă, adâncă.
Cu alte cuvinte…

…de a face privitorul să simtă la unison sentimentele personajelor, ori să simtă suspansul acțiunii. De multe ori, piesa potrivită e cea care apasă în privitorul sceptic butonul care îi schimbă perspectiva și declanșează în rândul publicului ceea ce vrea să atingă, la urma urmei, orice film: ca atunci când ieși din sala de cinema, să le spui prietenilor că ai văzut un film foarte tare.

Ar fi un sacrilegiu artistic, așadar, ca Academia să omită acest detaliu important în cadrul Galei de decernare a premiilor. Din fericire, Oscarul are două categorii pentru acest lucru, una pentru un cântec anume dintr-un film, alta pentru întreaga coloană sonoră dintr-un film. Chiar patru, dacă luăm în calcul și categoriile „mixaj de sunet” și „editare sunet”, dar acestea se referă mai degrabă la întregul ansamblu de sunete dintr-un film, inclusiv mașina care explodează sau vocea 6D a vreunui extraterestru, de exemplu.

Nu vom face acum nici o istorisire a pieselor laureate cu Oscar de-a lungul timpului, ci ne vom axa pe ediția de anul acesta. Iar anul acesta avem un spectru clar ca Luna. Avem un film numit „La La Land” care, nici nu se pune problema, trebuie să câștige maximul de 11 premii din cele 14 nominalizări. De fapt, are șanse pentru 13, pentru că în categoria „Original Song” concurează până și cu sine, cu două piese, iar selecția pieselor de aici a fost făcută cumva astfel încât nici din greșeală să nu câștige un alt film.

Ascultați-le mai jos, apoi revin cu argumentele pentru notele acordate și cu 2-3 piese care ar fi meritat, poate, o nominalizare, dar nu s-a vrut.

Nominalizările pentru „cântec original”:

Audition (The Fools Who Dream ) – Justin Hurwitz / La La Land

Can’t Stop the Feeling – Justin Timberlake / Trolls

City of Stars – Justin Hurwitz / La La Land

The Empty Chair – J. Ralph & Sting / Jim: The James Foley Story

How Far I’ll Go – Lin-Manuel Miranda / Moana

Piesa câștigătoare…

va fi indubitabil una dintre cele două din „La La Land”, din două motive simple:

1. Dintre cele nominalizate sunt chiar cele mai bune. Eu aș prefera „City of Stars” – este chiar piesa care a făcut „switch”-ul, în cazul meu, ca să încep să apreciez puțin mai mult filmul. Am scris acest lucru aici.

2. Să nu uităm că e absolut musai ca „La La Land” să câștige 11 premii, precum „Ben-Hur”, „Titanic” și „Stăpânul Inelelor: Întoarcerea regelui”, iar pentru acest lucru e nevoie de majoritatea premiilor mai mici, de la costume la „production design”, plus tot ce-nseamnă muzică.

Dar în loc de opereta de grădiniță de tip Frozen, „How Far I’ll Go” din animația „Moana”, și hit-ul de disco 3+ (nu e o notă, e limita de vârstă!) cântat de Timberlake pentru cealaltă animație, „Trolls”, Academia putea să aleagă și piese mai de Doamne ajută, dacă nu ca să ne arate că se pricepe, măcar ca să nu fie atât de evident că „La La Land” este favoritul nr. 1. Cât despre piesa cântată de J. Ralph și Sting, nu e rea, dar trece automat după lalala-isme.

Am mai scris-o în articolul despre „Arrival”, piesa „First Encounter” de Jóhann Jóhannsson merita din plin o nominalizare, poate chiar un premiu, dar vai de mine, ar fi eclipsat astfel șansele pentru „La La Land”.

Ar fi meritat o nominalizare piesa „The Veil” a lui Peter Gabriel, soundtrack-ul oficial al filmului „Snowden” (regizat de Oliver Stone)…

Ar fi meritat o nominalizare piesa „The Middle of the World” de Nicholas Britell, din „Moonlight”…

Ar fi meritat o nominalizare piesa „Arrival” (cea de mai jos) sau „Train” din „Lion”, create de Dustin O’Halloran & Hauschka…

Ar fi meritat o nominalizare piesa „Wobani Imperial Labor Camp” de Michael Giacchino, din „Rogue One – A Star Wars Story”… și nu doar pentru „satisfacerea” maniei STAR WARS, ci pentru că e atât de diferită și în același timp atât de similară cu „The Force Theme”, parte din celebra coloană sonoră din trilogia originală, creată anno 1977 de John Williams și, să nu uităm, laureată în acel an cu un Oscar (!). Desigur, nici nu se compară, ceea ce spun e doar că merita o nominalizare, măcar, și Michael Giacchino. A făcut chiar o treabă ciudat de excelentă.

…și, dacă chiar se optează pentru o piesă mai comercială, decât mieunarea lui Justin Timberlake în „Trolls”, mai degrabă Pharrell Williams cu „Runnin’” din „Hidden Figures”:

Nominalizările pentru „Cea mai bună coloană sonoră”:

Jackie

La La Land

Lion

Ascultă piesele AICI

Moonlight

Passengers

Prea multe nu ar fi de comentat aici, decât că merită toată atenția fundalul sonor din „Moonlight” și „Lion” (exceptând Hit-ul „Never Give Up” de Sia), poate și „Jackie”, deși pare monotonă după un timp, însă va câștiga bineînțeles „La La Land”, căci… vezi mai sus, altfel nu iese numărul magic de 11.

Dacă s-ar fi nominalizat, eu aș fi ales „Arrival”, dar producătorii au comis „greșeala” să introducă în film și piesa „On the Nature of Daylight”, creată de Max Richter, care a mai apărut în filmul „Shutter Island”, iar asta… face filmul să nu fie eligibil pentru categoria „ORIGINAL score”.

VEZI AICI lista coloanelor sonore din care s-au ales cele cinci filme nominalizate.

Ar fi meritat, totuși, o nominalizare măcar…

„Hell or High Water” – muzică de Nick Cave și Warren Ellis

…și nu e rea nici muzica din „X-Men: Apocalypse”. Văd că era pe lista de eligibilitate. Curioasă treabă, deoarece în film a fost inclusă și celebra piesă „Sweet Dreams” de la Eurythmics (o piesă din 1983!)… și chiar dacă nu sunt sigur, mi-e cam greu să cred că nu s-a mai folosit într-un alt film.