Oscar Special: „Manchester by the sea” este BRILIANT… și e „acum ori niciodată” pentru tânărul Affleck!

    de Tomck@t | 30 ianuarie 2017, 3:43 PM | Oscar Special

    0

    Ca să nu fiu acuzat că-s subiectiv cu intenții manipulative, precizez din capul locului că adjectivul din titlu aparține ziarului New York Post. Dar pot să citez și Rolling Stone, care a caracterizat filmul prin cuvinte precum „Superb” și „Capodoperă” (la unison cu Associated Press și Entertainment Weekly), ori Collider – „Impresionant și incredibil de convingător”

    Cu destul de mult timp înaintea nominalizărilor la Oscar (sau chiar la Globurile de Aur), un prieten – pe care l-am denumit „IMDboy” fără să știe, deoarece e o enciclopedie ambulantă în materie de filme – îmi tot zicea de un film și-mi garanta că va avea succes la Premiile Academiei: „Manchester by the sea”. Pronosticul lui s-a adeverit. Prezent în șase categorii, filmul este pe locul 3 în ceea ce privește numărul de nominalizări (pe primul loc fiind „La La Land” cu 14, iar locul 2 se împarte între „Arrival” și „Moonlight” cu câte 8). Celelalte două cu câte 6 nominalizări sunt „Lion” și „Hacksaw Ridge”… dar destul despre statistici! Ceea ce contează cu adevărat e că toate nominalizările pentru „Manchester by the sea” sunt, fără excepție, cât se poate de importante: Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal (Casey Affleck), Cel mai bun actor în rol secundar (Lucas Hedges), Cea mai bună actriță în rol secundar (Michelle Williams), Regie (Kenneth Lonergan), Scenariu adaptat. Oare de ce? Pentru că merită!

    Avem de-a face cu un film care mai întâi atinge cu mare grijă, aproape suav, sentimentele privitorului, după care, trecând mai „adânc”, aproape pe nesimțite, lovește exact acolo unde doare mai tare. E o poveste de o tristețe desăvârșită a unui bărbat introvertit, nefericit și plictisit de viață, dar care-și ține durerea exclusiv pentru el, chiar și atunci când circumstanțele îl solicită, ba chiar îl obligă să devină un om responsabil… un om pe care ar trebui să se bazeze un alt om, un teenager, chiar în condiția în care această „obligație” echivalează cu rolul unui stâlp al societății în mintea acestui „copil matur”. Cine e copilul matur? Sau mai degrabă: care dintre cei doi e copilul și care e omul matur? E o întrebare nedorită la care se găsește un răspuns numai dacă se găsește numitorul comun, și anume rostul vieții… ori, mai cu seamă, rolul în viață.

    Sursa foto: seat42f.com

    Sursa foto: seat42f.com

    Sincer să fiu… singurul lucru (ca să zic asa) „deranjant” în film e că uneori actorii vorbesc unul peste altul, dar dacă stau să analizez problema puțin mai atent, îmi dau seama că regizorul a lăsat (sau a creat) acest lucru deliberat, tocmai ca să sublinieze cât mai pronunțat verosimilitatea conversațiilor, miza cea mare fiind pe reacțiile și credibilitatea personajelor, un aspect în care „Manchester by the sea” excelează. Reflexele uneori întârziate, alteori impulsive și amărăciunea incomensurabilă a actorului principal (în primul și în primul rând) sunt puse în balanță la milimetru, iar dacă pentru o secundă tindem să credem că undeva actorul greșește, în momentele următoare ni se spulberă orice impresie prealabilă, orice detaliu fiind, de fapt, măsurat cu rigurozitate și – de ce să nu punem punctul pe i? – cu măiestrie de către regizor.

    Stăm, pe de altă parte, în fața unei certitudini în ceea ce privește familia Affleck. Despre mai „tânărul” Affleck, Casey (41 de ani), până nu demult nu prea a auzit lumea, cariera sa fiind puternic eclipsată de faima mai „bătrânului” Affleck, Ben (44 de ani). Scuze… am ajuns deja în era în care trebuie să venim cu precizări atunci când vorbim despre cel din urmă, ca nu cumva să-l uităm complet: el e cel mai nou Batman, fostul (și catastrofalul) Daredevil, respectiv decepția anului 2003 cu filmul „Gigli”, în care a jucat alături de fosta prietenă, Jennifer Lopez. Ben Affleck are-n agendă două premii Oscar… dar nu pentru actorie, deoarece (deocamdată, cel puțin) e un fapt universal acceptat că e un actor prost, de mâna a doua. Este, în schimb, un regizor și scenarist respectat, un lucru confirmat și de Academie odată cu Oscarul pentru „Argo” în 2012 (a ratat premiul pentru „regie”, dar a câștigat la „cel mai bun film”), respectiv „Good Will Hunting” din 1997 (unde a câștigat premiul „best writing” alături de Matt Damon). Interesant este că dacă ne gândim la acest film, ne vin în minte trei actori: Matt Damon (Will Hunting), Robin Williams (Sean Maguire) și Ben Affleck (Chuckie Sullivan), dar oare câți l-au remarcat pe Casey Affleck (în rolul lui Morgan O’Mally), în vârstă de 22 de ani pe vremea aceea și aflat pe la începutul carierei? Despre asta e vorba…

    Așadar, de ce a trebuit atâta timp ca să descoperim această „relativ tânără speranță bătută de soartă”?

    MV5BMTg3MDU1NzU4MF5BMl5BanBnXkFtZTgwNDQ5ODgwMDI@._V1_UY317_CR14,0,214,317_AL_

    Sursa foto: IMDb

    Că Hollywood-ul nu l-a băgat prea mult în seamă e cât se poate de clar, lucru dovedit de rolurile primite în anii următori: a jucat într-un singur film numit „Desert Blue” în 1998, apoi au urmat niște filme neserioase precum „American Pie” (1999), unde a avut un rol nesemnificativ… unul numit Tom, sau „200 Cigarettes” (1999), unde vedeta era fratele său, Ben, iar el era unul numit Tom. În 2001 a mai avut o șansă să se întipărească în mințile noastre, fiind unul dintre „Cei 11 ai lui Danny Ocean” (Ocean’s Eleven), iar în 2004 în a doua parte (Ocean’s Twelve)… dar ce șanse să aibă în spatele unora precum George Clooney, Brad Pitt, Andy Garcia și iarăși Matt Damon?

    Abia în anul 2007 i-a clipit Cel de Sus prin filmul „The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford”, ocazie cu care a fost nominalizat pentru prima oară la un Oscar, pentru cel mai bun rol secundar. Nu a câștigat, așa că au urmat – evident – niște ani de calvar, un fel de „șapte ani în Tibet” pe scena cinematografiei, după care Christopher Nolan, în 2014, l-a primit în filmul „Interstellar”. Faza tristă e că nici celebrul Nolan nu a văzut cine știe ce talent în el, așa că i-a dat un rol marginal, un personaj numit (din nou) Tom.

    Este aproape un miracol, deci, că după atâția ani de trudă, străduință deșartă și rezultate cam deprimante pentru junele Affleck, regizorul Kenneth Lonergan l-a luat sub aripa sa protectoare și l-a propulsat în centrul filmului său care, parcă premeditat, se anunța o poveste de Oscar. E un miracol… sau mai degrabă o sclipire de geniu? 🙂 … pentru că e evident, Lonergan a avut nevoie de un tip cu o față de „whatever”, cu o privire de „sinucigaș în serie” (nu e o greșeală în formulare, așa am vrut 😛 ) și, cel mai important, cu un talent latent, aproape insesizabil de către mai marii cinematografiei, numai bun de „descoperit”.

    De asemenea, este prea posibil ca acest rol să-i fi venit ca o mănușă lui Casey, dar în orice caz, ziarele și revistele cu prestigiu vorbesc deja despre „o nouă stea pe cerul Hollywoodului”

    Sursa foto: Rolling Stone

    Sursa foto: Rolling Stone

    Șansele lui Casey Affleck de a-l împinge odată și pentru totdeauna cu mult în spatele său pe fratele Ben Affleck este acum ori niciodată, cu toate că e deja o certitudine absolută, odată cu această nominalizare pe care Benny boy nu a avut-o niciodată, că ăsta micu’ e un actor mult mai bun. Toate astea fiind clarificate și îndelung argumentate, mai rămâne de văzut doar dacă Casey se va dovedi mai bun decât Andrew Garfield în „Hacksaw Ridge”, Ryan Gosling în „La La Land”, Viggo Mortensen în „Captain Fantastic” sau Denzel Washington în „Fences”.

    Lupta pentru (încă tot) „tânărul” Affleck abia acum începe, indiferent cât a trebuit (sau va mai trebui) să se perfecționeze de-a lungul anilor… și nu are o soartă ușoară nici de data aceasta, chiar dacă mulți (printre care și subsemnatul) îl consideră câștigător pe merit în categoria „cel mai bun actor în rol principal”.

    Cât despre „Manchester by the sea” per ansamblu…

    Concurența Netflix – Amazon Studios pentru un Oscar, despre care bubuie în mare parte internetul, e irelevantă în cazul de față. După cum par lucrurile, cine va fi câștigătorul pe marele ecran este limpede ca marea. Sau sarea… sau gheața!… în fine, am vrut doar să fac un joc de cuvinte cu referință la „sea” din „Manchester by the sea” 😛 Ideea e că e limpede.

    Vă recomandăm, înainte de toate, să vă uitați la acest film atunci când veți mai avea ocazia… în rest, mai rămâne de notat doar că premiul „cel mai bun actor în rol secundar” pentru Lucas Hedges este (deocamdată) improbabil, șansele cresc însă pentru Michelle Williams la categoria „cea mai bună actriță în rol secundar” și cresc vertiginos în cazul categoriei „scenariu original”, ca să nu mai vorbim de „regie” (Kenneth Lonergan).

    Cât despre premiul „cel mai bun film”…

    cred că steluțele de mai jos (e o părere personală, – nota bene! – dar împărtășită de către mulți, chiar foarte mulți) spun totul.

    Nota autorului:

    NOTE Manchester by the sea

    Citește și:
    Oscar Special: #SpaceSoBlack vs. #OscarsSoWhite – sau „figurile ascunse” în negura timpului…
    Oscar Special: Tanna – Romeo și Julieta în Vanuatu
    Oscar Special: Captain Fantastic, Captain Idiot
    Oscar Special: Un om numit Ove sau despre imposibilitatea singurătății
    Oscar Special: Land of Mine, un film despre ce a fost, dar nu e istorie
    Oscar Special: Elle, o nouă provocare a lui Paul Varhoeven pe lângă care Basic Instinct pare o joacă de copii
    Oscar Special: Allied, filmul care a pus cireașa pe divorțul dintre Jolie și Pitt
    Oscar Special: Nocturnal animals, un exercițiu de stil plus Michael Shannon
    Oscar Special: Lion – un film superb și o dilemă ciudată…
    Oscar Special: Florence Foster Jenkins – O legendă pe invers și una pe bune: Meryl Streep
    Oscar Special: Jackie, stil și rafinament, dar nu pentru oricine
    Oscar Special: Gardurile dintre noi și Denzel Washington în Fences
    Oscar Special: Mântuirea după Gibson – Hacksaw Ridge
    •  Oscar Special: Dacă-i Moonlight (lumina lunii), stinge becul și culcă-te!
    •  Oscar Special: „Arrival” – Nu chiar primul contact cu tralfamadorienii lui Vonnegut…
    •  Oscar Special: Iadul sau viitura
    •  Oscar Special: Va străluci încă o dată musicalul în „orașul stelelor”? Cronică de film: LA LA LAND

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.