vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Oscar Special: „Loving” – un film simpluț despre o iubire complicată

    de Tomck@t | 24 februarie 2017, 8:28 PM | Film | Oscar Special

    0

    Un film despre doi iubăreți prostănaci și niște legi și mai proaste, respectiv un caz real revoltător, dar – transpus pe marele ecran – cam plictisitor. Cu asta aproape că am și încheiat subiectul, dar să nu ne grăbim prea tare. Vorbim, totuși, de o nominalizare la Oscar și un semn de întrebare pentru șansele actriței Ruth Negga.

    În aprilie, anul trecut, adică la puțin timp după decernarea premiilor cu DiCaprio și „Spotlight” în prim plan, au început deja speculațiile cu privire la filmele și actorii care s-ar putea să fie nominalizați la Oscar în acest an. Desigur, era încă prea devreme pentru pronosticuri, tocmai de aceea nici măcar un sfert dintre presupuneri nu s-au adeverit. Printre actorii și filmele în care s-au pus mari speranțe încă înainte de lansări sau măcar vreun trailer se numărau Chris Pratt în „Passangers”, John Goodman în „10 Cloverfield Lane”, John Boyega în „The Circle”, Nate Parker în „The Birth of a Nation”, Joseph Gordon-Levitt în „Snowden” sau – mai în glumă, mai în serios – Jared Leto în „Suicide Squad”. Niciunul nu a avut nicio șansă, s-a nimerit, în schimb, pronosticul în ceea ce-l privește pe Dev Patel („Lion”) și… „pe invers”, în ceea ce privește filmul „Loving”. „Pe invers” deoarece s-a presupus că vor intra în cărți pentru o posibilă statuetă atât pelicula, cât și actorul Joel Edgerton, când colo filmul a prins o singură nominalizare și asta doar cu actrița de culoare Ruth Negga.

    „Loving” e o poveste adevărată despre un cuplu interrasial condamnat la închisoare din cauza căsătoriei, respectiv despre celebrul caz judiciar „Loving vs. Virginia”. Așadar, vorbim despre un film ce părea să aibă un potențial destul de mare, mai ales în contextul controversei #OscarsSoWhite. Până la urmă, filmul a rămas cu potențialul, iar acea singură nominalizare e aproape perfect justificată.

    Sursa foto: CineMagia

    Sursa foto: CineMagia

    La fel ca în „Hidden Figures”, în „Loving” ne lovim frontal de un neverending story pentru minoritatea afro-americană: rasismul. Este tot un film bazat pe întâmplări reale, doar că aici problema era și mai mare. Acțiunea începe în anul 1958 în Virginia, unde oamenii nu te priveau cu ochi buni dacă erai un simpatizant al negrilor, darămite dacă ți-a trecut prin minte ideea năstrușnică de a te și căsători cu o negresă. Țărănoiul de Richard Loving (Joel Edgerton) nu avea un IQ strălucit, dar nu asta era cea mai mare vină a sa. Născut și crescut într-o comunitate de afro-americani, el s-a îndrăgostit de Mildred (Ruth Negga), o fătuță simplă, tot de la țară (puțin mai răsărită la minte decât el, totuși) și a lăsat-o însărcinată. El lucra toată ziua în construcții și putem presupune că avea un venit bunicel, din moment ce a cumpărat fără nicio problemă un teren și plănuia să construiască o casă pentru el și ea (soția sa deja cu acte în regulă, după o escapadă în Washington D.C., unde legile erau mai light pentru minoritari). Apoi a venit Poliția, taman în miezul nopții, i-au scos cu brutalitate din pat și i-au aruncat direct în pușcărie. Mai târziu a venit și sentința: un an după gratii, ori părăsirea de urgență a statului și neîntoarcerea împreună timp de 25 de ani.

    Însurățeii iliciți nu aveau deci niște condiții normale pentru o viață normală, dar s-a făcut o dramă mai mare decât era cazul din simplul motiv că, săracii de ei, au fost nevoiți să se mute la oraș, în Washington. Pe vremea aceea, ce-i drept, pentru niște oameni simpli ca cei doi era un chin să părăsească casa familială, dar asta nu era un motiv suficient de bun să te încăpățânezi să încalci legile, oricât de necinstite erau ele, și să te-ntorci în Virginia chiar dacă ai fost avertizat că… #pățăști. Adică… pe lângă faptul că legile erau proaste, mai dădeau semne de prostie și eroii noștri pentru care, teoretic, trebuia să simțim o vagă empatie măcar.

    Evident, a început o nouă luptă (mai mult mediatică) pentru drepturile fundamentale ale omului indiferent de culoarea pielii, iar peste câțiva ani, cuplul a ajuns în paginile revistei Life și, mai mult decât atât, chiar în fața Curții Supreme, grație celor doi tineri avocați Bernie Cohen (Nick Kroll) și Phil Hirschkop (Jon Bass) de la ACLU (American Civil Liberties Union), fiind susținuți din umbră de Procurorul General Robert F. Kennedy, fratele mai mic al președintelui John F. Kennedy. Acești avocați au realizat, la urma urmei, un lucru deloc minor în istoria Americii: schimbarea constituției, respectiv anularea Actului de Integritate Rasială din 1924, care interzicea căsătoria între albi și negri în statul Virginia, timp de 43 de ani.

    Faimoasa fotografie apărută în revista Life din viața reală și din film. Sursa foto: Time / The Film Experience

    Faimoasa fotografie apărută în revista Life din viața reală și din film. Sursa foto: Time / The Film Experience

    Cazul fiind arhicunoscut în America,

    aceasta nefiind prima ecranizare,

    era din start cam greu să oferi ceva nou cinefililor. Tânărul regizor Jeff Nichols a încercat să pună accentul pe autenticitatea personajelor, un lucru de altfel lăudabil, doar că e cam singura lui reușită cu acest film. De fapt, e mai degrabă reușita actorilor, în special a actorilor principali Ruth Negga și Joel Edgerton, suficient de enervanți ca să fie convingători, dar în același timp cam banali, poate tocmai datorită replicilor simple și atitudinii de „ce-o fi, o fi”. Merită o mențiune pentru prestație și actorul neozeelandez cu rădăcini australo-maghiare, Marton Csokas (în film, șeriful Brooks), prea puțin exploatat însă.

    Sursa foto: Hollywood Reporter

    Sursa foto: Hollywood Reporter

    Cât despre șansele actriței Ruth Negga la un Oscar,

    aflată la prima ei nominalizare,

    sunt destul de vagi în concurență cu Isabelle Huppert, Natalie Portman, Emma Stone și Meryl Streep, în primul rând pentru că nu a avut un rol solicitant și ieșit din comun, iar în al doilea rând pentru că e o cvasi-anonimă pe scena cinematografică pretențioasă. Singurul ei atu este culoarea pielii, ea fiind singura actriță de culoare în categoria „cea mai bună actriță în rol principal”. 

    Este acest aspect un criteriu decisiv în opinia juriului Academiei?

    Rămâne de văzut. 

     

    Nota autorului:

    NOTA Loving

    Citește și:
    Oscar Special: Toni Erdmann, sau când se mai întoarce o viaţă?
    Oscar Special MUSIC: Detaliul care face diferența într-un film, fără să ne dăm seama
    Oscar Special: #SpaceSoBlack vs. #OscarsSoWhite – sau „figurile ascunse” în negura timpului…
    Oscar Special: Tanna – Romeo și Julieta în Vanuatu
    Oscar Special: Captain Fantastic, Captain Idiot
    Oscar Special: Un om numit Ove sau despre imposibilitatea singurătății
    Oscar Special: Land of Mine, un film despre ce a fost, dar nu e istorie
    Oscar Special: Elle, o nouă provocare a lui Paul Varhoeven pe lângă care Basic Instinct pare o joacă de copii
    Oscar Special: Allied, filmul care a pus cireașa pe divorțul dintre Jolie și Pitt
    Oscar Special: Nocturnal animals, un exercițiu de stil plus Michael Shannon
    Oscar Special: Lion – un film superb și o dilemă ciudată…
    Oscar Special: Florence Foster Jenkins – O legendă pe invers și una pe bune: Meryl Streep
    Oscar Special: Jackie, stil și rafinament, dar nu pentru oricine
    Oscar Special: Gardurile dintre noi și Denzel Washington în Fences
    Oscar Special: „Manchester by the sea” este BRILIANT… și e „acum ori niciodată” pentru tânărul Affleck! 
    Oscar Special: Mântuirea după Gibson – Hacksaw Ridge
    •  Oscar Special: Dacă-i Moonlight (lumina lunii), stinge becul și culcă-te!
    •  Oscar Special: „Arrival” – Nu chiar primul contact cu tralfamadorienii lui Vonnegut…
    •  Oscar Special: Iadul sau viitura
    •  Oscar Special: Va străluci încă o dată musicalul în „orașul stelelor”? Cronică de film: LA LA LAND

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.