„Credința mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deși am trăit multe întâmplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. […] Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» în personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc»”, spunea cândva Dorel Vișan. Aceste gânduri stau, în mare parte, la baza conferinței de astăzi dimineață pe care celebrul actor și poet a susținut-o elevilor și profesorilor prezenți în sala festivă a Colegiului Naținoal „Moise Nicoară”. Evenimentul a avut parte și de un scurt recital al formației Lupus Dacus.

Carismaticul actor a fost invitatul Centrului Cultural Județean în cadrul seriei de „Întâlniri cu personalități”, iar acesta a vorbit tinerilor despre importanța spiritualității și despre valorile umane… însă, în niciun caz, nu într-un mod în care ar fi făcut, de exemplu, un preot, ci mai degrabă ca un veritabil filosof. Sună – poate – exagerat, însă vorbele sale pline de înțelepciune au pus pe gânduri nu numai elevii, ci și profesorii prezenți în sală.

Dorel Vișan a vorbit despre obiectivele primordiale ale omului, despre greșeli, despre sinceritate, despre nevoia și chiar programarea biologică a omului de a realiza ceva în viață, despre veșnicia omului care a lăsat ceva în urma sa pentru omenire, despre nevoia de a afla adevărul și despre nevoia instinctuală a omului de a simți o Forță Supremă (pe care unii o numesc Dumnezeu), despre importanța basmelor în evoluția spirituală a unui om, precum și despre importanța identității și importanța cunoașterii istoriei, pentru că „omul trebuie tot timpul să se întrebe cine este, de unde vine și unde pleacă”. Cu alte cuvinte… cât de simplă și în același timp cât de complicată este natura umană.

Prelegerea sa filosofică (— am putea spune) pentru liceeni a descris firea umană atât cu argumente științifice, cât și prin intermediul lui… Eminescu. Din nou, alăturarea sună complet lipsită de sens, dar iată un fragment din poemul dramatic al marelui poet român, „Decebal”, recitat de Dorel Vișan, ca să înțelegeți mai bine subiectul și substanța ideilor pe care actorul a încercat să le sublinieze:

Ce suntem noi, ce este astă viaţă? / Pe ce se-înşiră ziua de ieri cu cea de azi? / Cum ne cunoaştem unii şi aceiaşi, / Ce leagă fapt de fapt şi zi de zi, / Când ne schimbăm, când orişicare clipă / E-acelaşi nume pentru un alt om… / E visul unei umbre şi umbra unui vis… / Om! Care e fiinţa ta?… Ce face / Ca tu să fii?… Ce face să nu te risipeşti / În propriile-ţi fapte şi gândiri? / Sângele-acestei umbre e durerea… / Noi fericirea o uităm în viaţă, / Ca şi când n-ar fi fost, numai durerea… / Ochiul tânjeşte… Ne face să privim / Trecutul nostru dispărând în vreme, / Ca insulele mândre-n ocean plutinde, / De care-a vieţii neagră grea corabie / În orice clipă se tot depărtează…

Dar poate cel mai bine ar fi să-l ascultăm chiar pe maestrul Dorel Vișan — în cazul în care nu ați fost prezenți la conferința „Omul și taina lui” — în scurta înregistrare video de mai jos:

Explicație video: Din stânga în dreapta – Dorel Vișan, Doru Sinaci (directorul CCJA) şi Andrei Moţ (preşedintele Asociaţiei pentru Promovarea Istoriei şi Artei Medievale Lupus Dacus)