Știu o poveste… inside of Jilava… mi-a făcut ziua cu ea un prieten… nu mă lasă conștiința literar-jurnalistică să n-o dau mai departe, legând-o de ce se întâmplă de câteva luni încoace cu ăștia arestații… cu clasa politică în special și cu pușcăriile în general… de ce se întâmplă la nivel micro și macro în toate societățile umane de la maimuță-ncoace… de fapt… de când discutăm despre infracțiuni, despre de ce le comitem noi pe respectivele infracțiuni, despre de câte forme și feluri sunt ele, despre pedepsele pe care le merită și despre de ce merită acele pedepse infractorii.

Mickey Mouse e un recidivist tare de tot… o mascotă… un simbol al pușcăriilor din lumea-ntreagă… vizitând o mulțime în calitate de locatar pe termen scurt și mediu – and counting. Porecla i se trage nu doar de la statura de vreun metru jumate – e un„cub uman” care arată ca nimeni altul… o mașină originală de fentat, dar și de înveselit oamenii. Nu e trist niciodată, indiferent în ce situație nasoală ar fi pus (și… slavă-domnului!), e amuzant chiar în fața completelor de judecată, a procurorilor și a polițiștilor, a gardienilor de penitenciar și chiar a victimelor infracțiunilor sale (care, fie vorba între noi, nici nu prea există). A colegilor de celulă – nu mai vorbesc… toți vor să stea cu Mickey Mouse în cameră! E „din desene”, clar…
E cărăuș de droguri – și a cărat „cât China”… pe deste tot până peste tot. Acuma, nu demult, a fost judecat de ultima instanță de apel într-o speță cuprinzând 6 (șasă!) dosare de trafic internațional de droguri. Era pe Jilava de peste 3 ani… cu mandate și condamnări și „cozi” și tot tacâmul. Se aștepta să ia vreo 20…. 25… la câte erau acolo. Chiar avea emoții mari: „cât mai stau aici: 3 ani sau 15” e o întrebare care dă emoții chiar și unuia care nu intră-n pușcărie pișându-se pe el de frică.
S-a dus la Instanță pregătit: și-a pus – loogiiic!  – tricoul cu Mickey Mouse: tricoul norocos – un adevărat talisman al pușcăriei, pe care și-l împrumută deținuții când merg „pe instanțe”. Cu tricoul ăla au fost pe ei mulți „jupâni” – și le-a purtat noroc. I-a amânat puțin… li s-au  îndeplinit rugăciunile… nahh… veți zice „superstiții de pușcăriaș” – numai că nici nu vă imaginați cu cât s-ar vinde tricoul ăla la o licitație undergound.
Mickey Mouse s-a prezentat, așadar, în fața completului de magistrați îmbrăcat în tricoul norocos cu Mickey Mouse. În fața unei numeroase asistențe compusă din avocați, procurori, inculpați în cătușe și fără, rudele și prietenii apropiați ai acestora… Mickey, tata și mama și mascota cărăușilor de plăceri interzise de pretutindeni – în fața Ultimului său cuvânt înainte de următorii 15… 20… dracu să-i ia de ani de pușcărie. Sală enormă… atmosferă încinsă. Mickey însuși… Încadrat de doi coloși – tovarășii săi de faptă… unu mai fioros decât altul… cu fețe care, efectiv, impuneau izolarea veșnică. Mickey arăta ca un arlechin rătăcitor prins beat în vestiarul gladiatorilor. Cu tricoul cu Mickey Mouse pe el. Cu tricoul norocos.
„Domnule inculpat – aveți ultimul cuvânt în apărarea dumneavoastră… cuvânt care poate cântări mult, dacă știți să profitați de el. Vă ajut cu o întrebare – ca să porniți de undeva… o întrebare a cărui răspuns chiar mă interesează: Ce v-a determinat să săvârșiți atâta amar de infracțiuni?!” – a întrebat judecătoarea… încă o emoție în plus pe lângă toate cele: un magistrat-femeie… arătând cu mâinile mormanul de dosare de nu încăpeau într-un coș de supermarket.
La care Mickey – regele bunei dispoziții într-un regat blestemat unde nu prea există bună dispoziție – Mickey-Mouse-chiar-el… uitându-se lung la tovarășul din stânga… măsurându-l de jos până sus… după aia uitându-se la ălalalt… după aia în sală… după aia la avocați… după aia la judecători… la grefieră… la arestații din boxă… după aia la doamna judecător – a scos un singur cuvânt… un ultim și magistral cuvânt: ANTURAJUL…
Dând din umeri… ca un copil inocent prins la furat cireșe.
Toată sala a izbucnit în râs. Se mai râde și acum.
Happy-end: i-au dat 6 ani lui Mickey. Decât 6 ani.
Vezi ce înseamnă să ai cuvântul potrivit la tine când ai nevoie de ultimul cuvânt?

Acuma… corolar sau sinteză… ia-o cum vrei… ce i-aș recomanda io lui Ioțcu… de exemplu… că tot suntem la capitolul ăsta al unei lungi investigații care nici nu mai țin minte când început… pe baza acestei fabule deosebit de morală cu Mickey Mouse?… Uite:
Dom` președinte… Nicule… fratello… fii atent și reține, că-i simplu. Oricine, orice te întreabă acolo, unde te vor chema… când te vor chema… nu-i nicio grabă… timp au ăștia mai mult de câți bani ai tu… deci când te vor chema… te vor aduce să te audieze… să îți ia un interviu sau ceva… deci oricât îl vezi de „pe treaba lui”… oricât de deștept, de fioros sau de jalnic ți se va părea ăla care te întreabă ce te-ntreabă – ceva de genul ce l-a-ntrebat pe Mickey judecătoarea, tu răspunzi doar atât: ANTURAJUL.
Și poate scapi cu maxim șasă ani.
Iar dacă te duci îmbrăcat în tricou cu Mickey Mouse, ai șanse mari să îți dea la domiciliu.