De curând, în Canada, este legal pentru cetățenii țării să întrețină relații sexuale cu reprezentanții speciei animale. Curios de această legiferare, am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe dl. Zor. Dl. Alexandru Zor. Profesor universitar, cu master în „Relații canino-umane” și președintele național al Mișcării Internaționale de Transcendere în Zenul Inuman (M.I.T.Z.I.). Dl. Zor, o valoare fenomenală a societății, nu a pregetat să îmi acorde o după amiază din programul lui deja încărcat.

După câteva minute scurte, m-am prezentat la el acasă cu reportofonul și un os de jucărie. Dl. A. Zor, după ce m-a adulmecat puțin la ușă, mârâind, a început să dea din coadă și m-a invitat înăuntru.

„D-le Zor, legat de ceea ce am discutat la telefon, spuneți-mi ce părere aveți de mișcarea canadienilor?”

Dl. Zor m-a privit printre ochelari, s-a plimbat puțin pe lângă picioarele mele, apoi s-a dus în colțul camerei și a început să hăpăie cu poftă din bol. Și-a ridicat nasul de acolo și m-a întrebat:

„Servești un bol de Pedigree? E importat, nu prostia aia ce o fac ăștia din oase!”

„Nu, mulțumesc, am luat prânzul”, am spus eu.

„Așa, legat de canadieni, am discutat și cu vicepreședintele M.I.T.Z.I. Noi ne-am așteptat la asta demult. A fost o mișcare pe care noi am anticipat-o de mult timp. Noi nu vom accepta acest lucru, am vorbit deja cu reprezentanții noștri din Quebec și vom ieși în stradă.”

„Bine, bine, dar asta nu poate rezolva foarte multe…”, am zis eu, puțin neîncrezător.

„Dragul meu”, spunea dl. profesor cu dojană, „vom ieși în stradă, însă fără zgardă!”

„Dumnezeule! Este o nebunie! Este pură nebunie!”, am exclamat. „Veți fi persecutați, vânați… mai rău, castrați!”

„Suntem pregătiți pentru orice, nu ne vom da în spate de la nimic. Am făcut pace până și cu acei șobolani creați în laboratoarele Paris Hilton. Știi tare bine ce părere am eu despre acele ființe mici care se cred asemenea nouă”

„Da, desigur, vă referiți la Partidul Chihuaha”.

„Exact! La drogații ăia! Nu e normal să tremuri așa. Dar cauza noastră are un scop mult mai important, iar securea războiului am îngropat-o”.

Cum și-a terminat vorba, ușa biroului se deschidea și a intrat ducesa. O prezență covârșitoare, un veșmânt alb orbitor, parcă levita, așa mergea.

M-am ridicat și am făcut o plecăciune. Totuși, este de sânge regal.

„Ducesă….”

„Bună ziua”, a spus ea neuitându-se la mine. Eu, pierdut și emoționat, nu știam dacă să ocup din nou loc sau nu. Apoi am observat că se uita la bolul ei gol și mi-a căzut fisa. M-am grăbit să deschid plicul cu ton importat din apele Islandei și am turnat conținutul în bolul de platină încrustat cu diamante.

„Îmi cer scuze, alteță”.

„Dacă nu ai fi prieten apropiat…”, a spus ea, oftând.

Discuția mea cu dl. profesor părea că intrat în pauză. Așa că mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o pe Ducesă de cele petrecute în Canada. Ducesa se uita la mine, vizibil deranjată, și mi-a răspuns:

„Dragul meu, se vede că voi bărbații vă gândiți la un singur lucru. La sex și doar la sex. Fă un exercițiu de imaginație și gândește-te cum a decurs ziua de lucru pentru un reprezentant al guvernului canadian. S-a trezit, s-a spălat pe față, a luat micul dejun alături de familie, iar la plecare, înainte ca soția să îi ureze o zi frumoasă, aceasta l-a întrebat ce va face azi important pentru țară. Acesta, închipuie-ți ce i-a răspuns: «Mă duc să îi dau dreptul lui Rover să se culce cu tine, oricum o face deja de atâta timp, credeai că nu știu?». Dacă mă tot întrebi, am și eu o interpelare. De ce nu considerați mai important ca noi să primim dreptul de  a vota? Nu cumva e mult mai important asta? Dumnezeule! Doar nu suntem sălbatici!”

Ceea ce mi-a spus Ducesa, m-a lăsat deznădăjduit. Are dreptate, unde vom ajunge? Ne-am concentrat atât de mult pe lucrurile mărunte încât am uitat de drepturile garantate prin naștere.

De aceea, plecând de acolo, m-am dus direct către Parlamentul României, în audiență la președinte. Să cer dreptul la vot pentru câini și pisici! Acesta mi-a promis că va pune Parlamentul la treabă și că până atunci mă invită la un seminar pe probleme de mediu ce se ține la Mocrea, de unde vă scriu. Aștept scrisoarea președintelui în care mă anunță de publicarea în Monitorul Oficial al legii propuse de mine.

O să fim mai tari decât canadienii!

 

(Acest articol este un pamflet gonzo și trebuie tratat ca atare!)

Sursa foto: Acapl.org

Mihai Todoca, 27 iunie 2016, 3:00 PM