S-a întâmplat într-o zi de 13, una în care superstițioșii stau ascunși să nu care cumva să li se întâmple ceva. Mie mi s-a întâmplat. M-am trezit cu un mesaj, în privat, prin care eram invitat la o gală. La capătul celălalt al convorbirii se afla un norocos, chiar dacă este născut într-o zi de 13 decembrie.

Mi-am dat seama târziu că era ziua lui de naștere, asta pentru că subiectul era altul. Dar i-am urat spre final un sincer „La mulți ani, Florin!”. Pentru că despre Florin Deznan este vorba, despre principalul acționar al RDF, unul dintre cei mai importanți jucători zonali în domeniul agriculturii, o afacere de familie pornită în 1995 ajunsă acum la o cifră de peste 20 de milioane de euro anual! Mulți bani, dar câtă muncă… Din 2007 în acționariat a intrat și Lucian Ratusanu (cu diacritice, sau fără, încă nu am aflat) și împreună fac treabă bună.

Unii ar spune că totul e publicitar, dar nu e. Este doar o poveste despre un om de succes, unul dintre noi, și despre o noapte minunată pornită de mine cu… stângul deși sunt dreptaci. Am dat curs invitației lui Florin și am pornit spre locul faptei. Vineri, ora 18, salon Premiere. Am întârziat (n.m. ca de obicei), dar nu prea mult, vreo 40 de minute… Florin m-a întâmpinat de la intrare și era pentru a doua oară când îi strângeam mâna. Am mai făcut-o recent, dar întâmplător, într-un local din centru. În jurul meu erau deja aproximativ 400 de oameni, majoritatea dintre ei cu activitate în domeniul agricol. Te-ai gândi, la prima impresie, că toți sunt țărani. Or fi, sau poate nu, iar dacă chiar sunt atunci pot spune cu mâna pe inimă că nici țăranii nu mai sunt ce erau odată… Mulți dintre ăștia chiar aveau stil. În mijlocul sălii era așezat „Cvartetul arădean”, cei patru violoniști care ne cântau din arcuș piese celebre ca „Nothing Else Matters”, „Sweet Child O’ Mine” sau „Billie Jean”.

img_9619

M-am așezat la masă, apoi mai ieșeam la o țigară la minus multe grade. Mă simțeam al nimănui și îl așteptam pe Basil ca pe aer. Basil Mureșan. Mă și gândeam oare ce caut eu și Basil acolo, pentru că deși se spune că tot românul se pricepe la politică, fotbal și agricultură, atunci eu și Basil facem notă discordantă. Noi chiar nu știm nimic despre agricultură. Basil nu știe nici despre fotbal, iar eu sunt corigent la politică… Și, tot așa, așteptându-l pe Basil, în stânga și în dreapta mea se auzeau voci ale unor persoane pe care le vedeam pentru prima dată în viață. Chiar aveam impresia că sunt în alt oraș. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția cameramanilor și barmanilor. Iar vocile făceau referire la semințe de lavandă, la porumb „Pio”, la tone, la vagoane, la hectare și la… căprițe. Eu, pe lângă subiect… Deci nu puteam nici măcar să încerc să fac conversație.

Ce nu am realizat de fapt era că acolo se afla întreaga cremă a agriculturii arădene. Cei 400 de oameni care erau în sală oferă Aradului pâinea, laptele, bucatele noastre de fiecare zi, dar și mulți, foarte mulți bani la bugetul local sau național. Ei produc!

Și a intrat în scenă Florin, cu un look pe care nu ai cum să nu îl remarci, stăpân pe el, cu toate lecțiile făcute, totul într-un ton foarte profesionist. El alături de un coleg de-al său de la RDF. Cifre, fotografii, chiar un film motivațional, toate despre performanță, despre succes în afaceri, dar și mai mult decât despre afaceri, adică „more than businnes”. Nu m-am abținut de la o comparație între Florin și prezentarea lui Ando și a lui Falcă a Aradului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Evident, Florin a fost una, două, n clase peste. Deși simt că am coborât nivelul discuției, pot argumenta și de ce Florin este deasupra. El produce, ceilalți doi, consumă…

img_9617

E „more than business” pentru că Florin și RDF ajută sportul – fotbal și înot, cultura, spitalele și multe alte activități. O spun cu toții că Florin chiar este „open mind” și nu e deloc o legendă faptul că ușa biroului său e mereu deschisă.

În timpul discursului mi-am dat seama că mai cunosc trei-patru persoane din sală: Emil, fratele lui Florin, Robi, Cristi și… Claudia. Da, chiar Claudia Iuga pentru că ce a urmat i-a aparținut ei…

Ai Q? Nu IQ, ci doar Q… Dacă nu ai e cazul să îți cumperi și nu îți va părea rău… Q Band, trupa Claudiei Iuga, împreună cu George Dancu chiar au făcut „show”. Fata chiar părea pe ceva. Mi-am dat seama repede: Claudia era pe talent și energie, mult talent și foarte multă energie, doar e polițistă. Ei au transformat gala într-un veritabil uspăț (n.m. varianta veche a termenului ospăț). O știam demult pe Claudia dar nu o văzusem LIVE. Mă și gândeam cum poate ridica ea 400 de agricultori cu cover-uri din Gloria Gaynor, Tina Turner, Olivia Newton John, Dan Spătaru, Corina Chiriac sau chiar Michel Telo. Dar a făcut-o! I-a întors ea pe Smiley sau pe Loredana la Vocea României, cât era să ridice în picioare 400 de arădeni? Claudiei chiar i-a ieșit. Împreună cu George și cu cei din trupa ei, Attyla, Csaba, Sergiu și ceilalți, chiar au ținut lumea pe ring până dimineața la ora 4, timp în care cocktail-urile curgeau într-una.

img_9793

Acești 400 de țărani în cel mai dulce sens al cuvântului au arătat azi noapte că munca-i muncă și uspățul uspăț. Am mai participat la tot felul de gale, dar majoritatea dintre ele porneau plicticos, cu vorbă multă, diplome uitate apoi pe scaune și acea socializare oficială, și tot plicticos se finalizau.

Azi noapte, termenul oficial a fost lăsat la intrare. La mulți ani Florin Deznan, a fost o noapte minunată! A fost o noapte a recoltei unui întreg an, unul în care voi ați realizat performanțe într-un spațiu tot mai lipsit de performanță.

 

Lucian Dănilă, 16 decembrie 2016, 6:27 PM