Știri Arad. Cam de când am început să văd cum decurg campaniile electorale, mai ales cele privind alegerile locale – cam prin perioada când dădeam teze la liceu – să fii fost trimestrul al 3-lea -, mă gândeam că este perioada în care noi, cetățenii le dăm țepe politicienilor după patru ani în care ne-a trăgeau ei din toate pozițiile.

Vedeam în această perioadă că se întâmplă lucruri, drumuri asfaltate direct peste pâmânt, fără borduri, tasare și alte procedee care trebuiau făcute, mici, bere și cârnați la discreție, gratuit, tricorui, fulare, tot gratuit, brichete, termometre și alte câteva chestii care, în fond, nu aveau nicio valoare, dar care ținea la prosteala maselor.

Scriam zilele trecute despre o groapă din buricul târgului, una care putea face oricând ferfeliță cauciucurile și jențile mașinilor, indiferent de valoarea acestora. Am scris de ea și mi se părea oarecum ironic că în pragul Paștelui a apărut un… brad pe drum. Speram că problema se poate rezolva rapid, mai ales că am aplicat și tactica hărțuielii social-media, pe Facebook, evident.

Hmmm… Inteligența mi-a fost sfidată. A mea și a altor sute, mii, de arădeni care circulă pe strada Nicolae Bălcescu.

Autoritățile l-au trimis să rezolve problema pe același personaj care nu reușește să facă nimic bun nici în anii ne-electorali. Dorel, chiar el a fost și de această dată. A umplut groapa respectivă cu pietriș și, acum, dacă tot nu ne mai spargem roțile, ne spargem parbrizele și vopseaua… Dar cine să înțeleagă?

Acum, serios, doar atât puteți? Vă era greu să aduceți o găleată de asfalt să acoperiți o groapă cât caria unui elefant? O să ne spună că așa sunt procedurile, așa se învață la școlile de ingineri de drumuri.

Mântuiala a devenit un sport național, iar „localii” noștri vor un loc în față.

PS: M-am înșelat. S-au dus vremurile când cetățeanul chiar conta în campaniile electorale. Acum ne-o trag și în timpul lor…