Sală plină la Cinema Arta, vineri, la proiecția filmului „Pădureanca”. Nu e vorba de un film nou, e vorba de aceeași peliculă care a făcut-o celebră pe Manuela Hărăbor, invitată și ea la Arad, cu această ocazie specială.

Dar de ce a fost un eveniment special? În afară de faptul că anul acesta se marchează 30 de ani de la premiera ecranizării nuvelei psihologice „Pădureanca”, opera marelui Slavici, ce a motivat Centrul Cultural Județean din Arad să ne aducă aminte de acest clasic al literaturii și, în același timp, al cinematografiei române, tocmai în această zi tomnatică de 4 noiembrie? Răspunsul este cât se poate de simplu, aș zice chiar că e de o logică țărănească: când vorbim de Ioan Slavici (născut în comuna arădeană Șiria), vorbim implicit de județul Arad. Chiar și acțiunea nuvelei „Pădureanca” se petrece în județul nostru, în localități precum Curtici sau Șiria. E adevărat că filmările nu au avut loc tocmai acolo, ci în parte la Pecica (pe vremea aceea comună), la Păuliș, în satele Iercoșeni și Zimbru sau, o mică parte, în Cetatea Aradului, dar, în orice caz, vorbim de prezența semnificativă a județului nostru într-o operă literar-cinematografică… iar acum, după 30 de ani, s-a ivit o ocazie potrivită ca filmul lui Nicolae Mărgineanu să fie redifuzat în sala Cinematografului Arta. Ca un bonus, CCJA a adus-o în fața publicului și pe actrița Manuela Hărăbor, cea care, pentru trei luni de zile, atât cât au durat și durut (aflați mai jos de ce) filmările, a devenit o veritabilă țărancă dintr-un sat arădean.

Manuela Hărăbor a jucat pentru prima dată într-un film în „Veronica”. Avea doar patru ani pe vremea aceea și actoria, firește, era pentru ea mai degrabă o joacă decât o profesie. A mai primit câteva roluri în anii următori, însă marele pas spre actoria profesionistă s-a marcat concomitent cu pregătirile intense pentru rolul Siminei din „Pădureanca”, tocmai pe meleagurile Câmpiei de Vest. Manuela a povestit publicului arădean că pentru a juca în acest film a fost nevoită să amâne cu un an înscrierea la Facultatea de Teatru, însă consideră rolul din acest film o experiență extraordinară pentru cariera ei, mai ales că a lucrat alături de maeștrii Victor Rebenciuc și Adrian Pintea, de la care a avut multe de învățat.

 

Actrița bucureșteancă a primit în județul Arad palme peste obraz pe bune, a băut tărie pentru prima oară în viață și a avut un „training” nemilos pentru a deveni o țărancă autentică

 

„Au fost complicate mai ales scenele în care trebuia să plâng. Trebuia o pregătire extraordinară. O dată-mi ieșea, câteodată nu… se mai enervau membrii de echipă că așteptau după mine. Cel mai îngăduitor era Adrian Pintea, care m-a ajutat cel mai mult, dar și Șerban Ionescu, care la un moment dat mi-a dat și două perechi de palme… altele decât cele din film (n.red. – râsete în sală). Apropo de secvența asta de final… am filmat trei duble, deci de trei ori s-a repetat filmarea pe care ați văzut-o aici, iar la fiecare, operatorul îi zicea «dă-i mai tare, că nu se vede pe aparat că-i dai palme». Și atunci, Șerban, care era un tip masiv, înalt cât ușa, cu niște palme cât niște cazmale… îmi dădea două perechi de palme, nu se vedea, și mi-a mai trântit două cazmale peste față de mi-a sărit basmaua de pe cap și m-a durut ceafa, jur, două zile”, a povestit amuzată Manuela Hărăbor publicului după proiecția filmului, invitând arădenii să-i pună întrebări, în timp ce Zoltan Lovas, prezentatorul evenimentului (care s-a îmbrăcat în straie populare specifice zonei cu această ocazie), a explicat că actorul Șerban Ionescu (în rolul lui Șofron în film / a murit în 2012) a spus odată într-un interviu că în copilărie căra foarte multe găleți cu roșii, asta fiind, probabil, motivul pentru care avea mâini atât de tari. Și mari. Dar nu chiar atât de mari cât arată doamna Hărăbor în următoarea imagine.

4-padureanca-la-arad-5

Actrița a mai dezvăluit arădenilor că o anumită scenă spre final, când Pintea mergea spre o cârciumă din Arad s-a filmat, de fapt, la Oradea, însă partea de început, în care Adrian Pintea mergea cu carul a avut loc, în realitate, în Cetatea Aradului – un amănunt observat și punctat, de altfel, de un arădean din rândul publicului.

Regretatul Adrian Pintea (a decedat în anul 2007) a fost, de altfel, profesorul Manuelei, de la care a învățat extrem de multe atât în băncile facultății, cât și pe platoul de filmare. „Avea un mod de a te învăța fantastic. Era o persoană dificilă, într-adevăr, ca orice mare actor, dar față de mine a fost tot timpul îngăduința maturului față de copil”.

 

Manuela a stat trei luni la Arad, la vârsta de 18 ani, cât timp s-a filmat „Pădureanca”

 

„Am fost, practic, adoptată aici de orașul dumneavoastră. M-am simțit minunat. A fost așa o muncă despre care ni s-a spus de la bun început că «e un pic grea, trebuie să vă concentrați cu mic, cu mare, vă puneți în stand-by toate treburile din București. Odată ce ajungeți în Arad, îmbrăcați costumul personalului și la revedere!». Tocmai din această cauză mi-am amânat admiterea la facultate – eu tocmai am terminat atunci liceul – și n-am mai avut voie să părăsesc Aradul. Trei luni am locuit într-un hotel din Arad”, își amintea actrița pe scena Cinematografului Arta.

Întrebată fiind cum a fost munca alături de regizorul Nicolae Mărgineanu, actrița a spus că „este un regizor special, un om cu foarte mult bun simț și foarte cald. El, de profesie, este operator de imagine… «Pădureanca» cred că a fost al treilea film pe care l-a semnat ca regizor… și este un om foarte atent la detalii. La orice detaliu! Țin minte că am avut discuții cu dânsul, pentru că avea o problemă cu coada care-mi era prea mult despletită după moartea tatălui, pentru că tradiția era cu 40 de zile și-mi zicea «auăleu, în nuvelă scrie 40 de zile și tu ai stat despletită trei luni!». Deci avea cronologia filmului în cap la secundă”.

Sursa: Click!

Cea mai amuzantă întrebare venită din public aparținea unei eleve (de altfel, în sală au fost prezenți foarte mulți tineri, alături de profesori):

„De ce era Iorgovan în fiecare scenă super-transpirat?”

Îi răspundea Manuela Hărăbor: „Pentru că personajul lui, așa cum ați văzut, era un tip care era frământat, avea coșmaruri în fiecare noapte, ori un om care trăiește într-o spaimă totală și în fiecare noapte e bântuit de tot felul de fantasme, reacția de autoapărare a organismului este transpirația. Este foarte naturală”. De la Zoltan Lovas știm, care a ținut să precizeze că transpirația a fost, de fapt, o parte a machiajului, un „pâs-pâs”.

Legat de un altfel de „pâs-pâs”, actrița a mai vorbit și despre ploile din film, care a fost o ploaie naturală în parte, dar aveau și un echipaj de pompieri care au turnat apă din furtun „la greu”, după cum a dezvăluit actrița. „Era și foarte frig, pentru că era deja sfârșit de vară”. Ca să scape de răceală, atunci a băut Manuela pentru prima oară în viața ei o băutură spirtoasă, mai exact un pahar de pălincă. „M-au îmbătat. Acolo mi s-a făcut botezul cu pălincă”, spunea actrița.

 

„Eu trei luni de zile nu mai știam de existența mea. Eram acolo fata aia blondă care trăiește drama vieții ei”

 

Cât despre pregătiri, ca să intre cât mai bine în acest rol, Manuela a povestit că a fost cazată în gazdă la o familie de țărani, alături de care a trebuit să lucreze cot la cot în jurul casei, ca o gospodină adevărată, de la 4 și jumătate dimineața până seara.

A făcut tot ce trebuia: hrănitul păsărilor, curățatul grajdului, odată cu răsăritul soarelui făcea de mâncare, în special mămăligă, a tuns iarba pentru vite etc. De asemenea, a trebuit să fie desculță, pentru că regizorul considera că era prea bătătoare la ochi că tânăra Manuela, fată de la oraș, avea picioare care nu prea semănau cu cele ale unei fete de la țară. „Așa că am umblat desculță din ziua în care am călcat în Arad și până-n ultima zi”.

 

Vinerea-maraton cu „Pădureanca”: de la întâlniri cu elevii Colegiului „Goldiș” și copiii cu autism din Arad, până la o vizită în Pecica

 

Manuela Hărăbor a avut mai întâi, în dimineața zilei de vineri, o întâlnire cu elevii Colegiului Național „Vasile Goldiș” din Arad, după care o întâlnire cu membrii asociaţiilor persoanelor cu autism din Arad, în sala mare a Consiliului Județean Arad. Poate puțini știu că, din păcate, Andrei, fiul actriței și al actorului Dan Chișu suferă de autism.

La ora 13 a urmat proiecția filmului „Pădureanca” la Cinema Arta, după care Manuela Hărăbor a vizitat din nou (deja) orașul Pecica, acolo unde s-au filmat câteva scene importante pentru acest film.

 

După primul contact cu viața rurală și prima pălincă… primul interviu. În Arad

 

În ciuda unor încercări destul de crunte pentru un film, care pentru trei luni de zile au transformat-o… sau mai bine spus au transportat-o în pielea unei țărăncuțe, Manuela Hărăbor nu dădea niciun semn că ar regreta vreun moment petrecut în județul Arad. Din contră, chiar a fost o experiență de neuitat pentru ea. A fost o serie de întâmplări „în premieră” (cum ar veni) pentru ea, printre care și un important interviu într-un ziar.

Simina (Manuela Hărăbor) în timpul filmărilor de la Ghioroc. Foto: Virgiliu Jireghie

Simina (Manuela Hărăbor) în timpul filmărilor de la Ghioroc. Foto: Virgiliu Jireghie

În cele ce urmează, aș vrea să citez câteva rânduri din cartea „Ioan Slavici și unitatea spirituală națională” a lui Emil Șimăndan, editată de Fundația Culturală Ioan Slavici din Arad. Asta pentru că veteranul ziarist Emil Șimăndan, cu care m-am întâlnit acum la proiecția filmului de la Cinema Arta, a publicat în această carte toate articolele și interviurile semnate de el, care-l vizează pe scriitorul șirian Ioan Slavici. Nu putea să lipsească, așadar, nici interviul din acea vreme cu regizorul Nicolae Mărgineanu și actorii Victor Rebenciuc, Adrian Pintea și tânăra Manuela Hărăbor, realizat tocmai pe platoul de filmare. Iată câteva fragmente din întrebările adresate tinerei actrițe și răspunsurile ei:

Rep.: Cum te-ai pregătit pentru rolul „Siminei”?

M.H.: Cu lumea eroilor lui Slavici am luat contact în anii de liceu, când am citit o bună parte din scrierile marelui clasic, precum și o serie de referințe critice la adresa operei sale. Însă pe vremea aceea nu m-am gândit că voi ajunge să interpretez un rol într-un film realizat după o nuvelă de Ioan Slavici.

Rep.: Când ai avut prima filmare?

M.H.: În cinci iulie, la Iercoșeni (comuna Șilindia). Este prima secvență în care apar la casa „Siminei”. Secvența a ieșit foarte frumoasă, ceea ce mi-a dat un mare imbold pentru filmările care au urmat la Pecica. Și următoarele secvențe, cu secerișul, în care „Simina” și „Iorgovan” apar în mijlocul unor imense lanuri de grâu ca două ființe luminoase, plăcute, pline de puritate – au ieșit foarte frumoase; speranțele noastre sunt deosebite în acest sens.

Rep.: Cum va arăta (sau dorești să arate) „Simina” din viitorul film „Pădureanca”?

M.H.: Dacă la început „Simina” este o copilă frumoasă și lipsită de griji, la apariția lui „Iorgovan” viața ei se schimbă dintr-o dată – aș spune chiar se „luminează” mai mult – sperând că într-o zi feciorul lui „Busuioc” îi va mărturisi dragostea ce i-o poartă în suflet. Însă moartea lui „Neacșu” (tatăl fetei) o va abate foarte mult de la drumul de mai înainte. Ultimul moment din viața „Siminei” – moartea lui „Iorgovan” – înseamnă de fapt și „moartea” ei.

 

Acest interviu, apărut în ziarul Flacăra Roșie în anul 1986, a fost, de altfel, chiar primul pentru Manuela Hărăbor, când deja nu mai era considerată o actriță amatoare, ci și-a câștigat locul printre marii actori ai vremii.

[email protected], 5 noiembrie 2016, 9:10 PM