Începem prin a spune că nu suntem misogini. Dar chiar deloc. Avem și noi momentele noastre în care suntem salvați de câte o idee feminină și chiar am scris în termeni laudativi despre multe dintre contemporanele noastre.

Istoria, de asemenea, ne oferă multe, foarte multe exemple pozitive cu femei care au condus armate, sau femei care au avut în mâini soarta unor imperii, regate sau, mai nou, țări foarte importante de pe Bătrânul Continent. Ne oprim doar la câteva dintre aceste exemple: regina egipteană Cleopatra, Ioana d’Arc, Regina Victoria a Marii Britanii, sau mai nou Margaret Thatcher și Angela Merkel. Femei puternice, femei cu personalitate, femei care au condus sau chiar conduc milioane de bărbați cu o mână de fier.

Însă una este când vorbim despre legende și cu totul alta este când transformăm instituțiile militare în episoade de desene animate sau de emisiuni matinale. Eroina este aceeași „Elena”, pentru că nu-i așa, acest nume are o importanță covârșitoare în istoria mai multor state: Troia, dar mai ales România. Iar a noastră țară este plină de Elene celebre: Elena Lupescu – amanta și apoi soția Regelui Carol al II-lea, Elena Ceaușescu sau mai nou Elena, cea blondă și condamnată la o primă pronunțare…

„Elena” noastră conduce și ea: mașina și soțul… Ultima parte este cea care atrage atenția, tocmai pentru că soțul conduce o instituție militară în care are peste 500 de oameni, aproximativ 400 de bărbați, în subordine. După ce am scris nu demult că „Elena” l-a tras la răspundere pe unul dintre cei mai importanți ofițeri ai instituției, chiar sub ochii iubitului soț care a aplicat poziția ghiocelului, deși ea are grad de subofițer (n.m. împreună, nu despărțit), o altă poveste în care ea este personajul principal ne-a ajuns la urechi. Și este cât se poate de veridică…

CITIȚI CU CLICK PE TITLUL DE MAI JOS POVESTEA ANTERIOARĂ A „ELENEI”

„Elena” a schimbat poziția în biroul unui comandant din Arad! Poveste indoor din realitatea urbană

S-a întâmplat în dimineața zilei de 2 martie. Era o zi de joi, răcoroasă și ploioasă. „Elena” s-a trezit de dimineață și a plecat spre locul de muncă. Era cam fără chef și nu suporta gândul că a trebuit să se ridice de sub plapuma caldă. În biroul numărul unu al instituției era ședință mare și foarte importantă. Cu câteva ore înainte, în toiul nopții, un incendiu uriaș a distrus aproape în totalitate sediul de la GEMI Center din Arad. Cei care au participat la stingere, ofițeri, șefi de coloană, subofițeri, erau în biroul numărul unu pentru a face un raport al activității de stingere și pentru a ancheta eventualele cauze care au dus la acest dezastru. Discuții serioase. Pe bune că serioase…

Brusc s-a deschis ușa… Era „Elena”. Și a urmat un scurt dialog între ea și iubitul ei soț, acesta fiind înconjurat de oameni în uniformă. Ei, se pare, nu contau. Nici nu aveau cum, era o discuție de familie. „Elena” se simte și la locul de muncă ca și acasă, ceea ce în definitiv nici nu este un lucru rău.

– Iubire, ai treabă? Hai iubire, nu mă lași să mă uit aici la Neața cu Răzvan și Dani?

Hai că știm că știți care a fost răspunsul:

– Bine iubire. Hai aici… (n.m. soțul demonstrând din nou că este cel care are mereu ultimul cuvânt)

Și evident că ancheta de la marele incendiu s-a mutat pe hol. Ce rapoarte? Ce incendiu?…

Ne oprim aici pentru că orice am comenta asupra acestui fapt ni s-ar părea de prisos…

PS: Ne-a distrat o chestie care s-a întâmplat la câteva zeci de minute după articolul anterior dedicat „Elenei”. Aceasta se plimba pe holurile institiției și spunea în gura mare: „Sunt vedetă, am ajuns vedetă”. Nu știm nici acum de ce s-a purtat așa, pentru că noi nu am amintit nici numele instituției și nici numele ei sau al soțului. Cert e că s-a simțit.

O. Peniță, 17 mai 2017, 11:28 AM