Știri Arad. Ne-am obișnuit în aceste zile să vedem la unii la poartă, câte-o mâță moartă. Cadavre ale unor pisici putrezeau efectiv, în această veritabilă criză a gunoaielor, pe străzile din centrul Aradului. Dar cu iepurașii ce avem?

Iepurașul a devenit cu multe secole în urmă un simbol de Paști. Este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, în 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui. În tradiţia păgână anglo-saxonă exista o zeiţă pe nume Eostre, cunoscută drept zeiţa primăverii. Simbolurile ei principale erau oul şi iepurele. Iată de ce iepuraşul e simbolul Paştelui. Există o legendă potrivit căreia zeiţa a găsit o pasăre rănită în timpul iernii, iar singura soluţie pentru a o salva a fost să o transforme în iepure. Deşi nu mai era pasăre, iepurele putea să facă ouă.

Primăvara avea loc un festival dedicat zeiţei, care ţinea din martie până la sfârşitul lui aprilie. Când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiţii din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile în onoarea Învierii lui Iisus, întrucât aveau loc în acelaşi timp şi îi încurajau pe păgâni să se convertească. Drept rezultat, numele Paştelui în engleză, Easter, provine de la Eostre. Iepuraşii fac parte din poveste întrucât sunt simbolul lui Eostre, dar şi pentru că iepurii sunt puternic legaţi de lună în tradiţia păgână. Iepurele era şi un simbol al lunii, iar ciclurile lunii determină în ce zi sărbătorim Paştele în fiecare an.

O veche poveste din spaţiul german pentru copii arată că Iisus Hristos ar fi avut un iepuraş drept animal de companie. Acesta era ataşat de Mântuitor mergând peste tot cu Iisus Hristos. În momentul coborârii în Iad, iepurele l-a aşteptat pe Mântuiori în Grădina Ghetsimani, fiind răbdător până la întoarcere. După reîntoarcea lui Iisus Hristos, comportamentul iepurelui a devenit un simbol al răbdării şi al speranţei.

La Arad ne mor și simbolurile, chiar la kilometrul 0. Cineva a avut „geniala” idee de a aduce în fața Primăriei un grup de iepurași, aceștia devenind jucăriile copiilor în această perioadă. Cu acești iepurași reușesc unii părinți să mai alunge din plictiseala copiilor duși cu ei la târgul care are loc în fața Palatului Administrativ. Cei mici, evident, nu au nicio vină. În inocența lor, ei simt totul ca pe o joacă, dar nici iepurașii nu au nicio vină că sunt stresați, oră de oră, zi de zi. Am învățat încă de mici că iepurele se teme până și de umbra lui. Vă cam dați seama cum le bate inimioare de spaimă acelor iepurași expuși la kilometrul 0 al Aradului?

Chinul lor nu se datorează doar copiilor. Noaptea e frig, nu atât cât să înghețe apele, dar la 3 grade, un biet iepuraș de doar câteva luni nu rezistă. Unul ne-a părăsit ieri, dar în aceste condiții urmează și ceilalți.

Nu-i bai, distracție să iasă… Dar totuși, cine e animalul? 

„Unii s-au îmbolnăvit. Ieri, o doamnă a aruncat un iepuraș la gunoi. Am văzut-o eu. Nu rezistă săracii. Sunt chinuiți. Cine a avut oare această idee extrem de proastă, ca să nu îi spun tâmpită. Na uite că am spus-o… Și acum este un iepuraș, cel negru din fotografie, care nu se mai ridică și nu mai mânâncă. Oare nu poate să salveze nimeni aceste biete animăluțe?” (Angela)