Makarov de 9 mm. Arma preferată a KGB-ului. Viteza glonțului: 315 m/s. Cum să nu vrei să ții în mână o asemenea „jucărie” de 810 grame (full-încărcată cu cartușe) în aceste vremuri tulburi când Putin își amenajează propriul parc de copii anarhiști pe teritoriu străin, în Crimeea, și amenință subtil, cu accentul ăla rusesc frecător de timpane, alte țări est-europene, printre care probabil și România? Departe să fie de mine însă gândurile războinice. Prima ocazie din viață cu care am avut acces la un pistol adevărat a fost mai mult în joacă, la Cupa Presei la TIR, săptămâna trecută, în cadrul Zilelor Jandarmeriei la Arad.

Evident că m-am dus cu tricoul meu cu Che Guevara, deși am avut de ales între ăsta și cel cu CIA. Ochelari de soare, obligatoriu, negri ca gaura lui Hector, ca să nu încapă nicio îndoială că-s vreun agent secret sub acoperire. Trebuia prestanță, trebuia o imagine puternică a unui caracter care va da clasă colegilor care au făcut, totuși, armată. La urma urmei ce putea să fie atât de greu în a ochi ținta și în a apăsa trăgaciul? Țac-pac, bam-bam! Am văzut destule filme cu împușcături, nu sunt cel mai prost la darts… și am avut în copilărie și eu un pistolaș din ăla cu biluțe roz cu care am izbutit să omor o vrabie.

Ca la o recrutare pe fronturi m-am simțit în drum spre poligonul de la Felnac şi recunosc că mi-am făcut griji un pic, mai în glumă, mai în serios: dacă mă împușcă careva din greșeală? Sau și mai rău, dacă n-o să nimeresc tabla deloc și o să mă fac de râs? Robi de la Vestic, Dacian Don de la Glasul, Florin Coita de la Arad Reporter, Ioan Virag de la InfoTV, Cristi Cotuna de la InfoTV și corespondent Kanal D și Alpar Matekovits de la TV Arad – ei erau adversarii. Spun „adversari”, nu fiindcă am tras cu glonțuri unul înspre altul, ci fiindcă am fost totuși prezenți la o competiție, Doamne iartă-mă.

…și să vezi surpriză. Dezamăgire, ce mai! După instrucțiunile meticuloase ale unui comisar, locotenent, nu știu exact, îmi cer scuze, primul foc parcă mi-a trecut exact pe lângă ureche. Îmi țiuia timpanul de numa’, dar nu asta era cea mai mare problemă. La recul, clipa aceea când glonţul a lovit deja ţinta dar pistolul parcă vrea să sară din mâna ta, îl simţi de parcă ar avea cu cel puţin 3 kg în plus, ca o fiară năzdrăvană care a prins ideea independenţei şi a distrugerii. E momentul când îţi dai seama că ceea ce ţii în mână nu e un iPhone cu aplicaţia „Bubble Shooter”, nici jucăria cu biluţe roz, nici măcar un instrument mai profi de ochit și lovit ținta de la distanță… e o armă cu A mare, e o armă în stare să ia viața cuiva… e un Makarov de 9 mm, dracu’ să-l ia! Îți tremură mâna și nu fiindcă ai paranoia sau prostii d-astea… ci fiindcă simți că nu ești în stare să controlezi drăcia cu adevărat. Poți să te uiți cât vrei prin cătare, poți să susții cu cealaltă mână mai zdravăn ori mai lejer pistolul în ideea de a avea stabilitate… neaahh! Gloanțele vor avea drumul lor cu prioritate în direcții haotice și având experiența asta pentru prima oară… parcă nu-ți mai vine să abordezi problema cu un tricou cu Che Guevara și ochelari de FBI, dacă mă-nțelegi.

În fine. Sigur că o să-mi mai încerc norocul și data viitoare, că doar nu mă mulțumesc cu antepenultimul loc din listă, cu 7 puncte obținute, cu o singură nimereală din 5 focuri, urmat doar de Robi cu 5 și Dacian cu zero puncte 😛

Podiumul experților cu în jur de 40, 30 și ceva de puncte, arăta în felul următor:

Locul 1: Alpar Matekovits – TV Arad
Locul 2: Ioan Virag – Info TV
Locul 3: Cristi Cotuna – Kanal D

…iar după ce am tras cu pistolul, ne-am adunat într-un cort la o pizza, cafă, suc sau vin, să ne tragem puțin sufletul, căci la TIR nu e ca la biliard, bowling sau sex. Într-un fel te bucuri că gaura e cât se poate de departe de tine… 🙂

Foto: Robert Nagy