Vama Nădlac este principala poartă de intrare sau ieșire din în țară. Din păcate este una a rușinii, una care ne face să avem sentimentul – mai ales atunci când revenim în România – că intrăm în sălbăticie, în primitivism, în barbarie.

Am plecat aseară spre Budapesta, un drum de aproximativ 300 de kilometri, mai precis 273. Mai bine de jumătate dintre cei 273 îi facem pe autostradă, dar asta este doar meritul maghiarilor, pentru că guvernanții noștri, indiferent de culoare politică sau perioada în care au guvernat, nu au reușit într-un sfert de veac să ne facă un drum civilizat spre Europa civilizată.

Nu vrem să lăudăm infrastructura Ungariei, deși este una infinit mai bună decât a noastră, dar mult sub ceea ce vedem în Austria, Germania, Italia și lista mai poate continua. Au și maghiarii bubele lor. Cum trecem de Nădlac suntem nevoiți să suportăm 30 de kilometri de drum prost, și aproape nemarcat, până la Mako. Sunt doar 30 de kilometri însă, apoi urmează autostrada care îți asigură confortul unui drum bun, fără întreruperi și de o calitate bună.

La plecarea din țară am numărat aproximativ 190 de tiruri care așteptau să intre în vamă. Era de înțeles pentru că era duminică seara, iar restricțiile de circulație ale traficului greu prin Ungaria se cunosc de câțiva ani. Ceea ce nu înțelegem este de ce nu s-au găsit soluții pentru cei care așteaptă în coada infernală. Coada de tiruri, iar subiectul este cunoscut de mult, se întinde de la doi kilometri distanță de intrarea în Nădlac și până în vamă, iar din această cauză o bandă de circulație este ocupată doar camioane.

Problema mai mare a fost la întoarcere. Am intrat la ora 6 în vamă și am ieșit din oraș la ora 8! Ne-au trebuit două ore să străbatem un oraș lung de 3 kilometri! De ce? Pentru că imensa coadă de tiruri a rămas la aceleași dimensiuni și dimineață, deși traficul pentru trafic greu spre Ungaria s-a deschis după miezul nopții, blocând sensul de mers spre ieșirea din țară, iar camioanele care intrau în România blocau – inexplicabil – sensul de mers spre Arad.

Este totodată și una dintre cauzele care au ținut, mereu, România pe loc, au ținut această țară la coada Europei. Asta pentru că Europa civilizată, iar aici ar putea intra și Ungaria, este obișnuită să se miște cu alte viteze, în care totul este fluid, în care drumurile fac față traficului indiferent cum ar fi, în care tirurile au parcări mari, amenajate, iar autovehiculele mici se deplasează cu lejeritate pe banda a doua, sau chiar a treia a autostrăzilor.

Noi stagnăm. Noi facem licitații peste licitații pe care apoi le anulăm, se dau și se iau șpăgi peste șpăgi, guvernanții se ceartă între ei și nu mișcă nimic decât dacă aduce profit buzunarului lor, dar nimeni nu lucrează. De aceea nu avem nimic: nici economie, nici drumuri, nici turism, nici, nici, nici…

PS: Și încă nu am intrat în luna august, atunci când se întorc în țară, în concedii, zeci de mii de români care lucrează în străinătate. Vă imaginați ce vor avea de îndurat?