Știm cu toții ce se spune despre Caracal, nu-i așa?! Ei bine, câți dintre dumneavoastră ați vizitat Caracalul pentru a vedea „minunile” de care vorbește toată lumea? Dacă n-ați ajuns la Caracal, nu-i nimic, primarul unei comune arădene se chinuie din răsputeri să demonstreze că reușitele sale edilitare sunt cel puțin la fel de „minunate” ca acelea de la Caracal. Deci, vă invităm pe toți la Cermei, căci despre această comună este vorba.

Am ajuns la Cermei din întâmplare și o să mai ajungem și în alte localități. Din păcate, timpul nu ne permite să umblăm prin județ atât de mult cât ne-am dori, dar promitem că o să ajungem în fiecare cătun.

Prima chestie „zgârie” de la bun început ochii oricui ajunge în Cermei și care ne-a „sărit” și nouă în ochi: pista de biciclete. Deci, la Cermei există pistă de biciclete. Și străbate toată localitatea. Dar nu orice fel de pistă, ci una cum numai primarii din România știu să facă… din pavele. Nu știm care-i treaba cu pavelele astea sau cine trebuia să ia/dea niște comisioane frumușele, dar cu siguranță acești primari nu circulă cu bicicleta. Nu de alta, dar altfel ar știi că după o tură cu bicicleta pe niște pavele o să ai impresia că ai Parkinson (știți voi, boala aia cu tremuratul). În fine, cât am stat noi acolo, nici un om nu a trecut cu bicicleta, iar mașinile care au trecut prin centru să fi fost cel mult vreo patru sau cinci – așa încât să se justifice pista…

Ei bine, odată ajunși în centrul localității, am coborât din mașină ca să ne orientăm puțin. N-am apucat să tragem trei fumuri dintr-o țigară, că la al patrulea ne-am înecat. Râsul nu se împacă prea bine cu fumul de țigară atunci când ultimul e în plămâni. În fața noastră se afla un sens giratoriu cu o așa-zisă fântână arteziană în mijloc. În stânga, la vreo zece metri distanță, o altă fântână arteziană – e drept, ceva mai aspectuoasă. În dreapta, tot la vreo zece metri, ghiciți ce? Da, normal, o altă fântână arteziană! – ceva mai „futuristă” decât primele două, dar foarte prost îngrijită. Oare care o fi „șmenul” cu trei fântâni arteziene, una lângă cealaltă, în centrul unei comune care abia dacă are asfalt pe două-trei străzi? A… da… poate concurența cu „Caracalul”…

20170220_142955

Și dacă tot am văzut că Cermeiul are atâția bani că nu știe primarul ce să mai facă cu ei, ne-am gândit că școala și grădinița din localitate rivalizează cu „Moise Nicoară” din Arad. Poate or avea și astea fântâni arteziene… Așa că ne-am dus să le vedem. Ei bine, la Școala cu clasele I-IV din Cermei ne-a așteptat o nouă „minune” à la Caracal. Școala era închisă, fiind deja în jurul orei 14:00, dar prin geamurile clădirii părea o instituție decentă. Părea… Totuși, ceva ne făcea cu ochiul din spatele clădirii. Era un teren de fotbal cu suprafață sintetică. Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât nu ne venea a crede ce vedem. Dimensiunile: probabil 10m/5m (nici atât…). Mic, deci, chiar foarte mic. Dar cea mai mare problemă era calitatea deplorabilă a acestuia. Părea că acel covor sintetic a fost aruncat pe un teren proaspăt arat de un tractor, cu riscul ca acei copii să își sucească gleznele la fiecare pas. Iar la cum arăta sinteticul, par a fi mai degrabă niște resturi aruncate de la vreun teren renovat. La grădiniță, aceeași poveste. Din exterior arată binișor. În interior, prin geamurile ușilor încuiate, pare a fi o clădire decentă. Cu toate astea, copiii nu au nici măcar un loc de joacă. Nu au vreo hintă, vreun tobogan sau măcar o băncuță. Au doar o curte cu multă iarbă. E drept că iarba e mai bună decât cea de pe Stadionul „Motorul” sau decât terenul sintetic de la școală… Să nu uităm… cineva, aflat lângă școală, ne-a șoptit că așa mizerie e în sălile de clasă și așa de tare pute… dar asta nu am avut cum verifica.

20170220_142335

Întorși în centrul localității pentru a ne găsi un nou obiectiv de vizitat, am fost întâmpinați de un panou pe care mărturisim că nu ne-a fost ușor să-l citim. Probabil că acela care l-a montat avea gâtul dislocat sau l-a montat stând pe pat, că altfel nu ne explicăm rezultatul. Ei bine, panoul spunea așa: Cermei – Centrul local de informare și promovare turistică, amenajare traseu tematic în comuna Cermei”. Și o săgeată spre dreapta. Trecând rapid peste greșelile gramaticale de pe panou (vezi foto), ne-am uitat în dreapta, unde era o biserică, iar în fața ei, desigur, o fântână arteziană. Nu tu „Centru de informare turistică” sau vreun drum care să ducă spre el. Ne-am întors vreo zece metri și am luat-o pe singurul drum care ducea spre dreapta, cum arăta săgeata. La capătul satului ne-am oprit, că nu era niciun Centru de informare turistică. Erau în schimb doi săteni, să zicem la vreo 45 de ani, pe care în momentul în care i-am întrebat de acel Centru i-a bufnit râsul. „Păi, știți dumneavoastră, Centrul ăsta nu-i în Cermei. E în Șomoșcheș. Mergeți înapoi la tabla aia, apoi mergeți tot înainte până ieșiți din sat, după care faceți stânga și o să ajungeți la Șomoșcheș. Acolo, de la căminul cultural, faceți stânga și o să vedeți așa o clădire futuristică”, ne-au îndrumat cei doi. Deci, ați înțeles, nu? Săgeata arăta spre dreapta, dar noi trebuia să mergem înainte, apoi la stânga, după care iar la stânga.

centru

La Centrul de informare turistică din metropola Cermei, care de fapt este la Șomoșcheș, surpriză(!), nu era nimeni, cum ne așteptam de fapt… doar câteva găini lângă clădire, iar în față acestuia un iaz înghețat, niște rațe și niște găini. Ah, era să uităm, tot în fața Centrului de informare turistică de la Cermei (adică de la Șomoșcheș), e un WC. Construit probabil în 1332, atunci când a fost atestat pentru prima oară acest sat. Cum n-am găsit pe nimeni să ne informeze despre atracțiile turistice, am citit noi pe o pancartă acolo că în zonă putem vizita Castelul Moller. Wow, ne-am zis! Măcar atât. Ieșim de pe strada plină de noroi și la primul colț întrebăm două doamne unde-i Castelul Moller. Răspunsul lor face cât un întreg catalog de prezentare turistică: „Castelul? (și încep să râdă) Dărăpănătura asta? Uitați-l acolo, ăla-i castelul!” și ne arată cu degetul exact clădirea din fața noastră. Pentru conformitate, vă rugăm să urmăriți Castelul Moller în materialul video atașat puțin mai jos.

La câțiva metri de „dărăpănătură”… ce să fie? Normal! O altă fântână arteziană. Fântâna arteziană din Șomoșcheș! Probabil că locuitorii comunei Cermei adoră fântânile arteziene mai ceva ca Falcă. Numai el a reușit să pună două, una lângă cealaltă, pe lacul de la Pădurice și mai avea în plan și una pe râul Mureș. Nici în Las Vegas nu găsești arteziene tot la câțiva metri una de cealaltă.

Și de parcă n-ar fi fost suficient ce văzusem până atunci, lângă cea de-a patra fântână arteziană, stătea falnică o clădire a Primăriei Cermei, un fel de „reprezentanță” în satul Șomoșcheș. Ei bine, intrarea în clădire face toți banii. Parcă ți-e mai mare dragul să arborezi tricolorul pe șopronul de la intrarea în PRIMĂRIE. Am scris cu majuscule, să nu cumva să credeți că e intrarea în ceva birt sătesc. Nu vă lăsați derutați de lada de bere care zace sub drapel. Nici de reclamele la alte două tipuri de bere care stau atârnate pe peretele din șopron.

20170220_145514

Iar când credeam că le-am văzut și auzit pe toate, la câțiva metri de noi, două doamne măturau trotuarul și adunau gunoaiele de pe stradă. Am intrat în vorbă și, mai în glumă, mai în serios, le-am întrebat dacă în localitate mai există și altă fântână arteziană. Probabil o să râdeți, dar răspunsul lor a fost: „Mai e una acolo (arătând direcția cu degetul), lângă școală”. Noi n-am văzut-o. Probabil era mascată de bucsușii din fața școlii sau or fi confundat noțiunea de fântână arteziană cu cișmeaua de la câțiva pași de școală. Oricum, noi nu ne-am mai pus s-o căutăm, că deja eram sătui de fântâni arteziene. Și nu ne era nici sete…

Ah… era cât pe ce să uităm. La intrarea în Cermei, chiar lângă indicatorul cu numele comunei, stau câteva mormane de gunoi. Vorba aia: se cunoaște omul gospodar încă de când îi intri în curte.

Și încă ceva! Gândul nostru odată cu vizita la Cermei era să scriem un articol cât se poate de serios. Dar nu ne-a ieșit. Ne cerem scuze pentru asta!

P.S. De ce am amintit Consiliul Județean și Inspectoratul Școlar? Pentru că pare că CJ Arad îi da bani primarului de la Cermei… fără să verifice ce face acesta cu ei. Și pentru că Inspectoratul Școlar Arad nu a verificat instituțiile de învățământ din comună, așa încât copiii nu numai că nu au unde să facă sport la orele de Educație Fizică, dar nici măcar să se joace nu au unde.

 

20170220_143730

20170220_143738

20170220_143001

20170220_143248

20170220_143014 20170220_143017

20170220_142550

20170220_142308 20170220_142323 20170220_142335 20170220_142349_001

20170220_142649 20170220_142739

20170220_143115

20170220_143154

20170220_145046

20170220_144812

20170220_145033

20170220_145018_001

20170220_145042 20170220_145149

20170220_145058

20170220_145545

20170220_145514

Andrei Fuliaș, 21 februarie 2017, 9:59 AM