Ne-a fost dor de atmosfera unui derby, ne-a fost dor chiar de acea oarecare temere de a ne deplasa în orașul vecin și rival – deși nu știu dacă mai putem vorbi despre o competiție în Arad și Timișoara, decât eventual pe plan sportiv -, ne-a fost dor de discuții de genul: unde o să parchezi în Timișoara?

Contactul cu derby-ul dintre ASU Poli și UTA l-am luat direct de pe Facebook. Era normal având în vedere că viața noastră se desfășoară zilnic pe Facebook, fie că suntem la masă, la piscină, la meci sau efectiv pe o bancă dintr-un parc. Cu câteva zile înainte am văzut pe Facebook tot felul de afișe cu „21 mai, moarte pentru invadatori”, cu declarații de tot felul, cu pregătiri pentru seara de duminică. Ieri, în dimineața jocului, tot pe cea mai mare rețea de socializare vedeam cum au început în Timișoara atacurile la mașinile înmatriculate în Arad. Urma să plecăm și noi spre Timișoara.

FOTO: Imagini de pe pagina de Facebook a clubului UTA Arad cu câteva momente înainte de startul derby-ului

Primul lucru: ne-am luat ghid, unul care cunoaște Timișoara și ne-a dus să parcăm la loc sigur. Ne-am dus pe drumul vechi, pe DN 69, ca să evităm ambuteiajul de la coborârea de pe autostradă. Odată intrați în Timișoara părea că e pace. Nimeni nu ne claxona, nimeni nu ne arăta semne obscene, nimeni nu ne înjura.

Nu vreau să las impresia că aș considera Timișoara un oraș de cretini, un oraș de dezaxați sau de bătăuși. Dimpotrivă. Dar cum orice pădure își are uscăturile ei, am dorit din start să evităm întâlnirea cu acel singur cretin din oraș, ăla unu care îți lasă o dungă pe mașină cât lungimea ei folosind un simplu cui. Am scăpat și de asta. Ne-am ascuns mașinile și am pornit spre stadion.

Să iau aparatul foto? Nu îl mai iau, îl las aici că face Dragoș poze (n.r. Dragoș Salvețiu care face poze pentru site-ul oficial al clubului, uta-arad.ro). Doream de data aceasta să savurăm derby-ul în totul său, cu atmosferă, cu joc, cu scandări, cu tot. Ne apropiam de stadion și după ce am trecut de Hotel Boavista, cel care cândva era al foștilor fotbaliști Ioan Timofte și Basarab Panduru, ne-au oprit jandarmii și câțiva mascați. Strigau la noi: „nu treceți, stați acolo!” Le-am șoptit ușor că suntem de la Arad și avem și legitimații de presă. „Hai treceți”, ne spuneau, după care câțiva timișoreni rămași în urmă s-au arătat deranjați că ei sunt ținuți pe loc. „Voi nu ați auzit măi, că băieții sunt din Arad. Vreți să vă las și pe voi să pornească bătaia?”, spuneau câțiva dintre oamenii în uniformă.

Din afara stadionului se auzeau scandările arădenilor: „pentru noi doar UTA contează!”, dar și celebrul „un salut de la Arad…” Nu au fost uitați nici cei de la Rapid, fanii care sunt înfrățiți cu galeria timișoreană. Am aflat apoi că printre arădeni erau și câțiva suporteri ai Stelei sau chiar de la Brașov și Hunedoara. Și am intrat pe stadion chiar în momentul în care galeria cânta acel imn neoficial, dar parcă mai oficial decât oficialul: „De la Dunăre la Sena… E Petschovski fotbalistul / Ce ne încântă inima / Tot Aradul îl admiră împreună cu UTA”. Pe stadion erau aproximativ 11-12.000 de oameni, cifră halucinantă pentru majoritatea meciurilor din Liga 1.

Arădenii erau adunați undeva în mijlocul peluzei. Erau cam o mie și, cu tristețe am realizat că acea pată de arădeni, care însemna cam 5 la sută din ovalul de beton al Timișoarei, era numeric egală cu capacitatea arenei din Șiria, localitate gazdă pentru UTA în această primăvară. Apropo, la meci era și Valentin Bot, primarul Șiriei.

Și ne-a lovit setea. Pentru un pahar de Sprite am stat cam 35 de minute la coadă. Acolo am realizat că Timișoara stă bine la capitolul suporteri de gen feminin. Acum nu știm dacă mai frumoase decât cele dela Arad, dar cu siguranță mai multe. Cel puțin ieri… S-a băgat o domnișoară în fața noastră dar nu-i puteam spune nimic. Era atât de frumoasă că ne-a trecut orice tentativă de a comenta, fiind bucuroși de faptul că ne-a dat șansa să o admirăm 😉

Am băut două guri de suc, am tras dintr-o țigară și căpitanul arădenilor, Alin Gligor, deja bătea cinciul cu omologul timișorean. Urma să înceapă meciul, dar am fost absorbiți puțin de coregrafia celor de la Timișoara. Erau mulți în galerie, poate vreo 3.000, și toți cântau. Ne-a fost dor de un meci în care putem cu adevărat să vedem un duel al galeriilor. Nu am urât niciodată Timișoara. Dimpotrivă, mereu mi-am dorit ca UTA și Poli să joace an de an la același nivel tocmai pentru astfel de momente.

Pe teren spectacolul nu se apropia deloc, ca frumusețe, de cel din tribune. Strătilă își cam amețea adversarul direct, dar ocaziile lipseau. A venit apoi ratarea lui Muntean, după care și Timișoara a ratat o șansă la poarta lui Miron. Parcă se vedea din înaltul tribunei că ASU Poli este mult inferioară Bătrânei Doamne. Acest lucru se vedea și din reacțiile galeriei timișorene. Cum treceau alb-violeții de jumătatea terenului, galeria reacționa de parcă ar fi marcat. Au un public frumos cei de la ASU Poli, „băieții în ghete”, dar echipa este foarte slabă. Probabil dacă nu s-ar fi retras Vâlcea și Tărlungeni, de acest meci depindea rămânerea lui ASU Poli în eșalonul al doilea.

FOTO: Curtuiuș se îndrepta spre galeria arădeană imediat după ce a deschis scorul

UTA a rezolvat meciul în doar trei minute. Amir Jorza, juniorul de numai 18 ani titularizat de Laurențiu Roșu, l-a găsit cu o pasă excelentă pe Curtuiuș, acesta a intrat în careu și a tras cu sete în dreapta portarului: 0-1. Se întâmplachiar la poarta de lângă peluza în care erau fanii arădeni. După gol Curtuiuș a alergat direct la galerie, fanii fiind în extaz. Au trecut doar două minute, era minutul 33 când la un corner executat de Burlă, macedoneanul Adili – care a făcut un meci excelent – a recentrat și Alin Gligor a pus un cap cu adevărat de căpitan trimițând mingea sub bară: 0-2.

Era aproape clar că meciul este jucat, dar arădenii vorbeam deja între noi: „ce ne-ar plăcea o umilință… Să le dăm 5, 6 chiar 7 că este loc”. Cei de la ASU Poli erau căzuți. „Kiki” Chindriș recupera tot la mijloc, Strătilă și Adi Petre se întreceau între a da mingea printre picioarele adversarilor, Curtuiuș punea probleme la orice minge aeriană, Jorza juca de parcă avea 28 de ani, nu 18, iar Manea și Gligor erau neclintiți.

La pauză a fost liniște. Galeria arădeană cânta, dar cea a lui Poli era într-un stand-by, amorțiți probabil și de cele două goluri. În partea a doua UTA nu a mai forțat. A preferat conservarea avantajului, dar ce m-a îngrijorat a fost faptul că Roșu a fost nevoit să facă trei schimbări forțate de faptul că pe jucătorii săi i-au prins crampele: Jorza și Curtuiuș. Căpitanul Alin Gligor a părăsit și el prematur lupta din cauza unei accidentări, dar toți trei și-au făcut deja datoria.

FOTO: Fanii arădeni au aprins torțele în tribune.A fost spectacol…

S-a aprins nocturna și odată cu ea și tribuna. Au început arădenii care au aprins torțele, iar cu aproximativ zece minute galeria timișoreană s-a învăluit într-un fum alb, dens și probabil înecăcios. A fost cu adevărat spectacol din acest punct de vedere. În ultimele minute, Vîlceanu a luat o acțiune pe cont propriu, s-a încurcat puțin în driblinguri în careul timișorean, mingea i-a rămas cu noroc tot lui, a pasat pentru Piccioni și italianul a marcat pentru 3-0 primul său gol în tricoul Bătrânei Doamne. Gianmarco Piccioni a lovit din nou pe aceeași arenă pe care anul trecut înscria golul deisiv pentru Poli Iași, gol care i-a dus pe moldoveni în Europa League. Erau deja minutele de prelungiri, minute în care Strătilă a început din nou distracția cu fundașii bănățeni.

FOTO: Galeria timișoreană învăluită în fum

Taub de la ASU Poli a primit un cartonaș roșu, dar acesta a fost trecut cu vederea de mai toată lumea. Timișorenii cântau în fața învinșilor, în timp ce sărbătoarea era în toi lângă galeria arădeană, acolo unde toți erau în extaz, jucători, suporteri, maseuri, antrenori. Ce poate fi mai frumos decât să-ți bați rivala la scor de neprezentare chiar pe terenul acesteia?

Aradul și Timișoara au foame de fotbal, dar România are nevoie de un astfel de derby. Doar prin astfel de meciuri, doar cu astfel de fani, fotbalul va mai avea o șansă în această țară în care totul parcă merge pe dos…

UTA se menține pe locul al 2-lea, dar pentru a promova direct trebuie să câștige ultimele două meciuri, cu Balotești și Chindia, iar Sepsi trebuie să piardă cel puțin trei puncte din înfruntările cu Reșița – în deplasare, Brăila și Mioveni – acasă.

Arădenii însă trăiesc mai mult cu perspectiva barajului pentru promovare, unul în care nu ar fi exclus să ne întoarcem din nou la Timișoara, tot pe „Dan Păltinișanu”, pentru un dublu duel cu formația lui Ionuț Popa, ACS Poli. În play-out-ul Ligii 1 se mai joacă, iar de nu va fi ACS Poli, va fi Chiajna lui Dan Alexa sau, printr-un oarecare miracol, Pandurii lui Cătălin Hlistei.

PS: Jocul de aseară a fost și o demonstrație că egalul din tur de la Arad a fost un semieșec datorat în primul rând condițiilor de joc, a nămolului pe care s-a jucat pe Motorul, totul din cauza grijii extraordinare manifestate de autoritățile orașului, a primarului Falcă, pentru fenomentul sportiv din urbe.

FOTO: Finalul a fost apoteotic. Adrian Petre privea tabela: ASU Poli – UTA 0-2. A fost bine. Ne-a scutit de multe comentarii

ASU POLI – UTA ARAD 0-3 (0-2)

Curtuiuș 31, Alin Gligor 33, Piccioni 90+2

ASU Poli: Gakos – Motreanu, Bilia (cpt.), Telescu, Taub – Nicolescu (Ad. Ungureanu 54′) – Teuţ (Sorescu 46′), Birău, Măd. Stancu, Ghinescu (Bădăuţă 75′) – Şt. Blănaru

Rezerve neutilizate: Gârlea – Cr. Gălan, Vucea, Ţugui

Antrenor: Sorin Brîndescu

Eliminat: Carol Taub 90+5′ (cumul de cartonaşe galbene)

UTA: Bg. Miron – Adili, Al. Manea, Gligor (cpt.)(Vîlceanu 61′), Burlă – Strătilă, M. Chindriş, Jorza (I. Tănase 65′), D. Muntean – Curtuiuş (Piccioni 71′), Ad. Petre

Rezerve neutilizate: Al. Barna – Copaci, Stahl, Polgar

Antrenor: Laurenţiu Roşu

FOTO: uta-arad.ro – Dragoș Salvețiu