Înainte de toate să explicăm termenii pe care puțini dintre noi îi recunoaștem: Altschmerz și Kenopsia. Sunt termeni care descriu anumite sentimente umane, într-un mod mult mai elaborat, iar etimologia lor își găsește rădăcina în alte limbi decât cea română. Dicționarul  Tristeților Obscure (The Dictionary of Obscure Sorrows) explică sentimentul de altschmerz ca fiind epuizarea de a avea aceleași probleme, aceleași neliniști care te rod de ani de zile și nu își găsesc rezolvarea.

De aceasta suferă arădenii, de doisprezece ani încoace. Trăiesc într-un oraș care a ajuns dintr-un potențial candidat la diferitele „Capitale” (Culturală, Verde) într-un veșnic perdant. În schimb s-a transformat în catalizatorul unui singur om către ambiții politice tot mai mari și tot mai nesătule. Un om care a ajuns să jignească cetățenii pe rețele de socializare, să îngroape cu succes un stabiliment estival, Ștrandul Neptun, ridicând garduri iar astfel, vremurile când ajungeam pe o terasă cu oameni din Oradea, Timișoara, chiar Békéscsaba sunt demult apuse.

Sunt epuizați arădenii să semnaleze aceleași probleme, sunt epuizați ca în fiecare zi să scuipe o înjurătură la adresa celui care ar trebui să fie unul dintre cei mai dedicați oameni al orașului. Aceleași tramvaie mizerabile, aceleași canalizări depășite, aceiași șobolani pe centru și aceiași postaci care îi ridică în slăvi „realizările”.

Nu demult, primarul pentru că despre el vorbim, se trăgea pe lîngă echipa fanion a orașului… zilele trecute echipa UTA 2004 a câștigat Cupa Sant Vicenc de la Barcelona. Au avut de înfruntat echipe puternice din Spania, Germania, Rusia, Finlanda, Ucraina, Moldova şi Albania. Acești copii i-au dat primarului o lecție de devotament, efort, mândrie și multă muncă… Falcă le-a dat o lecție de ignoranță. Preocupările lui acum sunt campaniile electorale așa că nu este exclus ca acești copii să fie chemați la primărie pentru ca primarul să se afișeze cu valorile unui oraș pe care l-a devalorizat. Îi rog să nu se ducă ci să îl cheme ei pe primar pe Motorul și să îi arate stadionul unde și-au rupt ei picioarele și să îi spună că nu au făcut-o pentru el, au făcut-o pentru ei și pentru UTA ARAD.

Pe primar îl încearcă de mult timp un sentiment de monachopsis. Adică acel sentiment subtil, dar persistent de a nu se integra. Aradul nu i-a mai fost de-ajuns, Aradul devalorizat este acum prea mic pentru el, pentru ambițiile crescânde. De aceea tace, pentru că trebuie să meargă mai departe, mult mai departe… cât mai departe de Arad și de kenopsia în care l-a aruncat. Kenopsia este ciudata atmosferă a unui loc care în trecut pulsa de viață iar acum este părăsit și în liniște. Aceeași kenopsie în care Ștrandul Neptun își târăște administrația în scandaluri, intimidări și corupție.

Astfel, primarul a avut un moment de nodus tollens – adică realizarea că intriga vieții tale nu mai are sens pentru tine, nu o mai înțelegi. Nepricepând nimic din ceea ce se petrece în jurul lui, total rupt de realitate, depășit de situație în general, și deciziile lui sunt luate în mod haotic, răspunsurile sunt pripite căzând în derizoriu. El are noroc, deoarece cuvintele și deciziile lui cad greu pentru Arad, nu și pentru el. Este primar și nu va simți niciodată pulsul străzii. Nu va simți acel sentiment de furie nebunească înnodată cu tristețe pe care îl încearcă femeia în etate care își vinde legumele sau tăiețeii în piață iar agenții o ridică pentru că nu are certificat de producător. Primarul nu va simți niciodată greața pe care ne-o provoacă nepotismele prezente la el în administrație.

Cuvintele folosite în acest articol, care nu există în circulația limbii române sunt „forțate” pentru a face o analogie între realitatea pe care o înfruntăm zi de zi și faptul că există alternative, faptul că orice boală își are leacul.