„Fiecare început de an şcolar reprezintă deopotrivă un moment de bucurie şi de emoţie pentru copii, mai ales pentru cei din clasa zero, dar şi de intensificare a responsabilităţii părinţilor şi profesorilor privind înţelegerea valorii educaţiei ca lumină pentru viaţă.

În dezvoltarea unei educaţii autentice pentru viaţă este esenţială cultivarea unei legături statornice şi a unei cooperări rodnice între Biserică, familie şi şcoală, precum şi valorificarea contribuţiilor specifice acestora. În contextul actual, marcat de tendinţe ideologice individualiste şi secularizante care erodează valorile consacrate ale familiei tradiţionale, este cu atât mai necesară această conlucrare benefică între instituţii fundamentale. Mai precis, în societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii, adolescenţii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul material, este esenţială cultivarea unei educaţii credibile axată pe luminile călăuzitoare ale vieţii, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar. Aceste lumini sunt: credinţa în Dumnezeu şi valoarea unică şi eternă a persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu – Izvorul vieţii veşnice, iubirea generoasă a omului ca bază a comuniunii umane în familie şi în societate, cultivarea creativităţii pentru îmbogăţirea tezaurului peren al umanităţii şi cultivarea responsabilităţii pentru natură ca dar al lui Dumnezeu oferit generaţiilor umane prezente şi viitoare.

În domeniul educaţiei, Biserica Ortodoxă Română a avut un rol semnificativ de-a lungul istoriei poporului român, contribuind la organizarea şi îmbogăţirea educaţiei şi a culturii naţionale. Prin Protocolul cu privire la predarea disciplinei religie – cultul ortodox în învăţământul preuniversitar şi la organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar (29 mai 2014), Biserica este chemată să valorifice potenţialul ei specific în domeniul educaţiei, contribuind împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale la creşterea calităţii şi orizontului actului educaţional.

Noi considerăm că prin educaţia religioasă este evidenţiată complementaritatea dintre spiritualitate şi ştiinţă, dintre credinţă şi cultură, reliefându-se şi dimensiunea formativă a acesteia, nu doar informativă. Educaţia religioasă oferă un orizont spiritual cuprinzător sau integrator, un liant care relaţionează şi integrează cunoştinţele de la celelalte discipline, spre a forma împreună un reper spiritual luminos şi edificator pentru viaţă, trăită în comuniune de iubire şi coresponsabilitate pentru binele comun.

Trăim într-o societate din ce în ce mai dezorientată, în care generaţiile actuale de tineri sunt tentate să creadă că reuşita în viaţă constă în acumularea rapidă de bogăţii materiale, în trăiri intense de tip senzaţional şi în cucerirea unei poziţii sociale proeminente. Banul, plăcerea şi puterea sunt idolii societăţii secularizate, consumiste şi tot mai individualiste, care-i deturnează azi pe mulţi oameni de la căutarea valorilor spirituale profunde ale vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu, exprimată în rugăciune, şi cu oamenii, în fapte bune. Omul secularizat a pierdut practica rugăciunii ca izvor de bucurie şi de iubire statornică în familie, în prietenie şi în societate. El se hrăneşte adesea cu iluzia că sufletul omului poate fi umplut cu lucruri materiale limitate şi cu senzaţii efemere, motivând că mormântul ar fi ultima destinaţie a sa ca fiinţă spirituală inteligentă vieţuind pe pământ.

Într-un asemenea context, este nevoie de redescoperirea şi de reafirmarea reperelor autentice ale educaţiei. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur arată că o educaţie veritabilă contribuie la dezvoltarea unei înţelepciuni care îl orientează pe copil şi pe tânăr spre iubirea nelimitată şi bucuria netrecătoare pe care le oferă credinţa în Dumnezeu, Făcătorul şi Mântuitorul lumii, descoperite nouă de Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat, Care a biruit păcatul şi moartea, dăruind lumii viaţă veşnică.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă pe părinţi zicând: „Învaţă-ţi copilul să nu pună preţ nici pe bani, nici pe slava omenească, nici numai pe viaţa de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înţelept”[1]. Acelaşi sfânt Părinte spune că rostul vieţii pământeşti trecătoare este acela de-a ne pregăti pentru viaţa cerească netrecătoare: „Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare”[2]?

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Învăţătorul lumii şi Izvorul înţelepciunii veşnice, să-i lumineze şi să-i binecuvinteze pe toţi copiii, tinerii, părinţii, educatorii, învăţătorii şi profesorii, în noul an şcolar, dăruindu-le bucuria împlinirii vocaţiei principale a educaţiei de-a fi lumină pentru viaţă.”

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001, p. 427

[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia a XC-a, III, în colecţia „P.S.B.”, vol. 23, E.I.B.M.B.O.R., 1994, p. 1003)