„Mami, e moartă?” Aradul nu mai e un oraș mort. E un oraș plin de mortăciuni…
Știri Arad. Povestea face parte din crunta realitatea cotidiană a Aradului ultimelor zile. Ea poate fi a oricărui arădean care ia la pas centrul Aradului. Să ne înțelegem din start: centrul Aradului, nicidecum periferia orașului care nu demult candida pentru Capitală Culturală Europeană 2021.
Povestea aparține unei fetițe de numai cinci ani și redă percepția copilului despre ceea ce o înconjoară în drumul ei spre grădiniță. Ea nu știe nici cine este primar, ea nu știe nici cine trebuie să facă curat sau cine trebuie să ridice cadavrele animalelor care au murit pe străzi…
„Mami, e moartă?”, a fost întrebarea de ieri și de azi dimineață în drumul ei spre grădiniță. „Da, e moartă…”, a fost răspunsul mamei sale, în momentul în care a simțit o strângere de mână în semn de milă amestecată cu o oarecare sperietură. Cea care este moartă este o pisică al cărui cadavru se află de trei zile pe „fosta Anatole France”, actuala stradă Vasile Goldiș. Intrate pe strada Sebeșului, copila întreabă din nou: „mami, dar și aia e moartă?”. Răspunsul a fost același: „da, e moartă…”
De trei zile, pe două străzi din centrul Aradului zac cadavrele a două mâțe moarte. Nimeni nu le ridică. Au intrat în stare de putrefacție și în jurul lor pute îngrozitor…
Am scris de multe ori că Aradul ultimilor ani a devenit un oraș mort. Parcă nu era destul. Acum, Aradul este un oraș plin de mortăciuni. La propriu.
Iar copiii spun mai tot timpul adevărul. Inocența, curățenia lor sufletească, ne arată de cele mai multe ori unde sau cine suntem.
O poveste urât mirositoare și tristă din aceeași realitate urbană care devine pe zi ce trece tot mai urâtă.
Comentariile portalului
Desigur, ca simplu cititor, aveți tot dreptul să credeți ce doriți. Însă ca cititor avizat, e mai greu. Spun așa pentru Dumneavoastră: eu personal nu fac, (...)
Este și adevăr aici presărat cu fabulații. Nu stiu de ce...am impresia ca scrieți politic, adică doriți din toți rărunchii să discreditati (...)
Vai, sa-i spuneti domnului Notaros de asta, ca tare era ingrijorat ca directorul teatrului nu mai are timp de ce se intampla la teatru fiindca e ocupat cu un biet (...)