Scriu aceste rânduri revoltat, iar această revoltă își are originea atât în soarta pe care au avut-o bieții iepurași sfâșiați de câinii vagabonzi în țarcul din fața Primăriei, la kilometrul 0 al Aradului, cât și de starea urbei mai ales în ultimele săptămâni. O mare și istorică urbe transformată într-un cătun plin de cadavre, vagabonzi și gunoaie.

Am scris în urmă cu doar șase zile despre situația iepurașilor. Unii erau deja morți, alții erau bolnavi, dar nimeni, absolut nimeni dintre cei care puteau face ceva, dintre cei care pot lua decizii, nu au făcut nimic. Și-au spart ouăle de Paști și… Hristos a Înviat!

Adevărat a-nviat!, dar iepurașii au murit în chinuri groaznice în timp ce voi, „lătrăii” din cadrul Primăriei Aradului, încă vă scobeați printre măsele după mesele de Paști. Asta sunteți, niște „maidanezi”, niște „lătrăi” care vă trimiteți zilnic comunicate de presă în care nu scrieți nimic și pe care, oricum, le citiți doar voi fără a face nimic concret pentru acest oraș plin de istorie.

Ați transformat Aradul într-un cătun. Am devenit un oraș de maidan. Ați omorât tot ce era de omorât. Ați demolat tot ceea ce era de demolat. Sportul a fost eliminat din cătunul numit Arad. Singura echipă de fotbal care contează, UTA, joacă pe maidanul de la Șiria (n.m. să mă scuze cei de acolo, dar chiar nu sunt ei vinovați. Ei fac tot ceea ce depinde de ei să fie bine, ca să nu fie rău, dar UTA chiar merită alte condiții. UTA este parte din istoria acestui oraș). Singura echipă de handbal de fete din Arad este finanțată de Primăria Chișineu Criș, iar cea de băieți s-a desființat. BC ICIM se zbate în mediocritate, în timp ce stadionul UTA și noul bazin de înot se tot construiesc de o perioadă atât de lungă de parcă ziua în care au început lucrările nu ar fi din era noastră. Arenele Vagonul-CFR, Strungul și Telecom sunt demult doar o amintire, iar Motorul este și el în reconstrucție după ce ne-am făcut de râs cu el chiar și la canalele de televiziune din Statele Unite! „Maidanezilor”, ați făcut din acest oraș un maidan…

Mai sus este despre sport, dar când vorbim despre noi, despre străzile noastre cândva pline de farmec, despre clădirile din centrul Aradului, atunci nu putem spune decât că pute. Bulevardul a devenit o adunătură de spații închise, pe fiecare stradă găsim câte-un anunț de genul „atenție, cade tencuiala”, iar pe jos, pe caldarâm, vedem câte-un hoit de mâță moartă sau câte-un câine călcat de șoferii grăbiți prin această junglă urbană. Și stau cu zilele, și putrezesc… Gunoaiele sunt la tot pasul. Mă plimbam în ziua de Paști pe Mețianu, ctitoria primului „lătrău” al Aradului, și gunoaiele mă acompaniau bătute de vânt, de parcă eram la promenadă împreună… Mai trebuia să ne luăm de mânuță.

mata 1

FOTO: Cadavre de mâțe moarte putrezesc pe străzile din centrul Aradului

Lătrați într-una și vă lăudați între voi „maidanezilor” care conduceți acest cătun, ne spuneți zilnic despre progres și bunăstare, iar nouă ne stau copiii (n.m. nu ai mei, ai arădenilor) câte trei într-un pat la spital, iar prin școli se plimbă șoarecii, bătrânii ne sunt tot mai triști și mai stinși de atâta binețe. E atâta bunăstare în acest oraș încât la fiecare terasă din oraș sunt aciuați șapte-opt cerșetori, un alt semn de „bunăstare” după filozofia de viață a masculului Alfa care conduce cătunul.

Voi, „maidanezilor”, faceți ședințe după ședințe ca să ne arătați că vă meritați leafa. Vorbiți mult și nimic și cu toții ridicați mâna la cererea masculului Alfa al cătunului, cel fără de care Aradul era acum un oraș de înfometați, de săraci, un oraș în care nici apa nu mai era incoloră și inodoră și în care nici iarba nu mai era verde, iar cerul, fără el, era veșnic înnorat…

gunoaie

FOTO: Aradul a devenit un oraș în care concubinăm cu gunoaiele. Sunt peste tot…

Acum aveți timp să căutați vinovații pentru moartea iepurașilor, dar nu îi veți găsi. Vinovați sunt întotdeauna morții… Sau puteți să-i condamnați pe câinii vagabonzi care i-au ucis, câinii care și-au urmat instinctul animalic, același instinct cu care vă aruncați și voi, „maidanezilor”, la ciolane și sunteți în stare să vă mâncați între voi pentru o funcție cât de mică, funcție în care vi se dă liber din partea masculului Alfa să vă îmbrăcați la cravată. Nu-i bai că acești câini vagabonzi erau acolo tocmai pentru că voi, „maidanezilor”, nu v-ați făcut treaba și pentru că serviciile de ecarisaj din oraș nu funcționează, sau funcționează la nivel minim. Străzile Aradului sunt pline de câini vagabonzi și de… vagabonzi.

Vinovați nu sunt nici iepurașii morți, nici câinii vagabonzi și nici chiar „maidanezii” din fruntea cătunului. Vinovați suntem în primul rând noi, cei care am pus ștampila pe buletinele de vot care i-au trimis pe acești „maidanezi” în poziții în care au putere de decizie, sau cei care au stat acasă când aveau ocazia să – măcar – încerce să schimbe ceva. Dar și mai trist este că niciodată, dar niciodată, nu am avut de unde alege, pentru că variantele au fost mereu cele mai proaste…

iepurasi

FOTO: Iepurașii au fost devorați de câinii vagabonzi cu directa complicitate a celor care au organizat Târgul de Paști din fața Palatului Administrativ

Nu vreau să fiu patetic să spun că acești bieți iepurași au devenit, peste noapte, niște martiri ai Aradului, dar odată cu moartea lor atât de crudă am mai murit și noi un pic, ca urbe, ca societate. Ei nu au avut nicio vină că au fost plasați în asemenea condiții de niște iresponsabili pentru a ne satisface nouă, oamenilor, setea de divertisment, iar câinilor foamea.

Doare, dar nu pot să nu spun că Aradul este un oraș tot mai mort și tot mai plin de cadavre. atât la propriu, cât și la figurat…

sobo

FOTO: Șobolanii sunt la tot pasul în Arad. E casa lor. Unii sunt vii, alții doar cadavre… Fotografia am primit-o la câteva minute după publicarea acestui articol.

Lucian Dănilă, 19 aprilie 2017, 5:28 PM