Iaca, acuma, că însuși  maestrul Iercan a decodat politic (și orice poți să-i reproșezi lui Nea Iercan, în afară de faptul că-i per tu cu toată politica locală… de la Elena Pugna încoace), într-un articol publicat ieri, pe vestic… acuma, zic, pot să îmi permit să intervin și io cu o obrăznicie menită să traducă impotența dumneavoastră în problema orchestrei… zisă și Problema Filarmonicii deja… în termeni concreți s-o traducă?… Însoțită și de soluții… ca să nu delirăm aiurea-n pamflet…
Citez din clasic: „Problema ar putea fi rezolvată de către parlamentarii PSD ai Aradului, care, probabil, pot face demersul necesar la Minis­te­rul de Finanţe. Pentru aceasta ar trebui îndeplinite două condiţii: prima parlamentarii PSD să aibă intrare la Minis­te­rul de Finanţe şi a doua, să convin­gă pe cine trebuie că ajutorul dat Filarmonicii arădene este un ajutor pentru arădeni, ca­re arădeni au şi ei nişte voturi în buzunar.” 
Adică, bă, frate, tu ți-i imaginezi pe Măduța și pe Căprar discutând cu consilierii ministrului de finanțe pe probleme de corn englez, după aia trecând prin furcile caudine ale experților în instrumente cu coarde (inclusiv penale) din cadrul Departamentului de Specialitate al Compartimentului Simfonic de pe lângă Guvernul României?… Mă leși?… Nu contează că tuta aia parașutată de la Harvard… oricare ministru de finanțe ai fi… da nu te lași, frate, impresionat de Căprar și de Măduța când îți vorbesc ăștia despre filarmonică… n-ai cum!
Deci, canci varianta clasicului…

Uite una neutră și cât se poate de corectă politic… zic io: Dar pe Levente – îl știți pe Levente, nu?… -, pe Levente Bognar vi l-aș propune, luminăția voastră care-o-ți fi șeful sau muza lui Bognar, să se ducă la confrații lui de limbă și melomanie de la guvernare (oricare ar fi guvernarea)… că nu poate să nu-și facă Hunor-bacsi… sau cum se alintă ei… pomană cu viceprimarul care… zi după mine, ca la telefon… știți, ăla cu statuia generalilor, ăla demult viceprimar… ăla cu testamentul-problemă cu casa din Avram Iancu 11… ironică istoria asta… ăla, da… Dar în primul rând, că de aia am apelat la dumneavoastră, ăla cu Filarmonica de Stat din Arad, domnule ministru… filarmonica aia construită de arhitectul maghiar Ludovic Szantay, majestate… aia în care a cântat Bela Bartok… pe unde au trecut Liszt… domnule… Brahms… zeii noștri, Kelemen ur sau care ungur o mai fi… Îmi dai și mie, din mărinimia ta culturală, bani de-un corn… de-un corn englez?…
Io cred că-i dă, dacă mere așa…

Mai am o variantă… tot poetică, dar strict pe partea economică: ce cool… ce elevat ar fi ca, de pildă, Camera de Comerț să sponsorizeze – sau să găsească un sponsor pentru – trei soprane, doi bași și o violă!… Zic și io numa așa… în treacăt..

Varianta idilică: Am lăsat un comentariu pe pagina de Facebook a lui Adrian Văcean – fratele mai mare, la propriu și la figurat, al directorului Filarmonicii de Stat Arad, Alin Văcean: Îi simplu: mere Maduta cu Cristina la fata aia de la Harvard si cer bani de corn englez, violoncele si (zi dupa mine) hărpi. Aia le da… ca doara, ce dracu, s-o refacut USL-ul si o iesit Ponta… Ocazie cu care ii vedem, in premiera, sarbatoriti la scena deschisa, pe Maduta si pe Caprar si pe Cristina de catre intreg publicul meloman arădean – si nu-s putini! – pe scena de la Filarmonica de Stat Arad… Io am si o propunere de repertoriu: a II-a de Mahler… Hai cu 1 decembrie, dara!
Am like-uri, da asta-i vis… n-o să se întâmple veac…

Trebuie să-i țină – acuma, vorbind cât se poate de serios – să se așeze la aceeași masă pe Bognar, Văcean, Dogariu, Rădoiaș, Falcă, Măduța, Cristina, Căprar, Orban, ungurii cu românii… toți câți trebuie să se adune… să-i ia și pe Iercan, și pe Ando, și pe Faur și pe cine vor ei și, absolut independent de partid și chiar de stat,  să discute serios… care cu viorile, care cu acordeoanele pe față, despre cât și cum le pasă de A IX-a de Beethoven în sala mare a Palatului Cultural. Unde altundeva e mai potrivită o dezbatere decât chiar pe scena Filarmonicii de Stat, în aplauzele arădenilor. Trebuie, musai, chestia asta – în caz că mai vrei să-ți cânte, peste câțiva ani, Visul unei nopți de vară de Mendelssohon la Filarmonică și altfel decât la stație cu boxe, și altcândva decât la nuntă.
Sau dacă vreți să faceți altceva din Filarmonică… și v-a fost rușine sau frică s-o spuneți până acuma… hai… curaj… ăsta e un moment cât se poate de oportun!