O fi forțată și grosolană comparația, dar Lorena Lupu pare o combinație absurdă de Caragiale și Oana Zăvoranu, o ființă boemă la interior și bitchy la exterior, care a alunecat pe panta showbizului uns intens cu lubrifiant și a aterizat – cu cracii sus și cu zâmbetul larg pe buze – în literatură, dar care, surprinzător, după o analiză puțin mai aprofundată, chiar reușește să dea semne cum că ar cam avea talent. La scris. Tocmai de aceea, și-a scos o carte intitulată „Trollywood”, cu care troll-ează de-a lungul și de-a latul pitoreasca țară pluri-(și puli)culturală, în cadrul turneului de lansare numit „Walk of Shame”. Vineri seara a ajuns la Arad, în Club Flex, unde s-a dat în spectacol înainte de concertul trupei Bucovina.

Lorena Lupu și-o face singură. Se comportă ca o damă de companie distrată, cu multe glume-n programul 18+, după care, seara, înainte de culcare, satisface intelectual și sentimental o hoardă de femei singure și/sau nesigure pe sine, prin împrăștierea înțelepciunii urbane pe blogul ei (cică) în mare vogă, în timp ce – de cele mai multe ori – calcă cu tocuri pe un stil pur și inconfundabil de feminism extrem, bâgându-și picioarele toate în eufemisme și alte asemenea -isme borâte, în general ieșite din uzul casnic. Faza interesantă e că printre aceste texte de duzină s-au mai inserat, majoritatea nu foarte recent (lansarea de carte a coincis cu aniversarea a zece ani de existență a blogului), niște eseuri și schițe… dacă nu și geniale, dar măcar admirabil de bine scrise, ducând pe portativ suficiente motive și scriitorului/publisher Andrei Ruse ca să-i scoată această carte controversată, sub sigla Editurii Hyperliteratura.

Nu e foarte clară treaba dacă Lorena îi face cinste editorului sau propriei persoane cu ieșirile ei excentrice, logoreea hyperlibertină și epitetele ei de mahala, cu toate că… arta și literatura, din fericire, beneficiază nelimitat de acest lux de a spune lucrurilor pe nume și de a epata prin vulgarisme subite (și de prea puține ori subtile), adesea cu tente sexuale primitive, pe de o parte ca o formă de artă contemporană și pe de alta, evident și automat, ca o rețetă de succes garantat, care trece cu mare priză pe piața de consum aproximativ cultural.


La lansarea de carte din Arad au citit în public Lorena Lupu, arădeanca Alina Danciu (actriță a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”) și Andrei Ruse.

„Minunea” funcționează dacă ignori autoarea și coperta (pentru că, firește, într-un exces de egocentrism, s-a făcut și fotomodel) și începi să răsfoiești acest volum care înglobează texte scurte, ordonate sub trei categorii: Haotice, Nevrotice și, desigur, Erotice. Prefața e atractivă și scrisă cu cap [„De ce e o idee cretină să-ți transformi blogul în carte (notițe la mormântul lui Tudor Chirilă)”], cheamă la o lecturare ușoară și amuzantă, folosind inteligent atât sarcasmul, cât și autoironia, după care, treptat, penetrând paginile, ne dăm seama că, dincolo de această alură de hipstereală literară și anumite filosofii poetice de tip Kanal D, apărute total înșelător pe blog (acestea din urmă nefiind culese în opera tipărită)… ne dăm seama, deci, că Lorena Lupu, vorba aia, nu-i proastă degeaba.

Ea încearcă tot posibilul să iasă în evidență, creând până și iluzia că e un multitalent. S-a prezentat în carne și oase în emisiunea iUmor de pe Antena 1, îmbrăcată ca o porno baby doll și a pus un dildo pe masă, așa, de divertisment.

A avut apariții scurte în două filme, într-un horror atât de low-budget încât s-a filmat în România, respectiv într-o comedie franțuzească mai de Doamne-ajută, în care rolul ei a fost o pițipoancă ușuratică, apoi a mai apărut în serialele „Las Fierbinţi” şi „Lecţii de viaţă”. De-a lungul timpului s-a remarcat, cică, și ca dramaturg, și a scris în revistele Maxim, Playboy, VICE, Tabu și Reader’s Digest. A abandonat jurnalismul glossy în 2014, dedicându-se exclusiv blogului ei, „Trollywood”. Să presupunem că era o alegere mai bună, dar în acest caz o alegere și mai bună ar fi dacă s-ar debarasa de aceste apucături de divă nimfomană care stă la coada de la intrare la Club Bamboo… asta dacă vrea să fie băgată în seamă de mai marii literaturii, fără să-i catalogheze ulterior porci „care este”, doar pentru că au privit adânc în decolteul ei generos, pe care îl bagă des la înaintare (vezi fotografia de la lansarea cărții la Timișoara).

Sursa foto: lorenalupu.com

Sursa foto: lorenalupu.com

Căci, altfel, nu e de mirare că această carte e percepută la prima vedere exact și exclusiv ceea ce pare: un troll trecător, un spam în spuma unui Hollywood iluzoriu. Un „Walk of Shame” (oricât de distractivă e în autoironie) printre misogini obosiți, într-o capitală cu show-uri păcătoase și într-o provincie expirată încă dinainte de existență.

#CSF? #NCSF! …și PLM.

[email protected], 21 octombrie 2017, 7:45 PM