Apropierea marilor sărbători creştine aduce obligatoriu cu sine şi o listă de cumpărături. De obicei, dimensiunea listei depăşeşte atât nevoile casei, cât şi greutatea portmoneului. Ştiam că vine momentul în care va suna goarna casei pentru cumpărături. Îmi şi luasem măsuri de precauţie, vizitând tactic mai multe magazine, pentru culegerea de informaţii privitoare la preţuri.

Aşa am aflat de Jackson Bazar, aflat chiar în spatele Spitalului judeţean. Nu mi-a venit să cred câte genuri de produse se găseau, de la pantofi, la obiecte de bucătărie şi de la perdele, până la jucării.

Deşi mai sunt multe zile până la Crăciun, a venit şi dimineaţa cu pricina.

– Mergem la cumpărături?

– Mergem, dragă, am răspuns eu, ca şi când aş fi aşteptat ziua asta de mic copil.

Bănuiam că mi se pregătise o strategie de plimbare prin majoritatea magazinelor, indiferent de natura lor, aşa că n-am zis nimic, am pornit maşina şi întâmplător, pur întâmplător, am oprit lângă Jackson Bazar.

– De ce ai oprit aici?

– Intrăm puţin, să aruncăm o privire.

– Dar nu stăm mult, îmi zice consoarta.

Nu, gândesc eu puţin parşiv, doar să intri să vezi că găseşti de toate.

Nici n-am apucat să facem primii paşi în prima hală, că s-a şi oprit la un stand unde se vindeau toţi detergenţii din lume şi toate şampoanele la care se gândise şi la care nu apucase să se gândească.

– Cum, numai atâta costă aici detergentul?, se întreba mirată, în timp ce scotea din buzunar lista scrisă pe ambele feţe ale hârtiei.

O mână mi-a şi fost ocupată cu prima sacoşă.

– Fii atent ce genţi drăguţe sunt aici!

– Ai pe listă?

– Hai, nu fi răutăcios, că îmi caut de multă vreme, îmi zice şi o şi văd intrată în standul plin cu genţi de damă.

N-am vrut să aflu cât costă, dar am aflat.

– La preţul ăsta din alt magazin nu cumpăram nici bareta genţii, iar calitatea este aceeaşi.

Şi, ca să n-o mai lungesc, aşa m-a ţinut vreo două ore. Am cumpărat şi pantofi, şi ghete, şi două perdele, şi o rochie de seară, m-am procopsit şi eu cu o vestă, ba şi o carpetă pe holul de la intrare în casă, apoi becuri economice, două perdele, o tigaie, o oală pentru fiert sarmale şi, colac peste pupăză, nişte jucării pentru nepoţi. Am făcut vreo două drumuri dus şi întors până la maşină, să duc bagajele cu cumpărături. Dar am scăpat de ore în şir de plimbări prin tot Aradul, din magazin în magazin. Şi ieftin!

Ba, în drum spre casă, mi-am câştigat încă vreo câteva bile albe, fiindcă aveam timp şi de-o pizza.

De-aia vă vând un pont, bărbăteşte: câştigaţi şi timp, şi bani, şi aprecieri, dacă vă deturnaţi consoarta la cumpărăturile de Crăciun prin Jackson!