joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Ionuț Gologan este disperat: „Când ne-a scos în faţa puşcăriei, i-a ridicat pe ei în ştreang. Vreau să mă omor”. Povestea unui traficant de droguri condamnat la spânzurătoare

    de - | 29 aprilie 2017, 7:12 PM | Internaţional

    0

    Paradoxal sau nu, pe măsură ce trece timpul de la condamnarea sa la moarte, tensiunea creşte tot mai mult în celula lui Ionuţ Gologan, românul din Telega care, anul trecut, a primit din partea instanţei supreme din Malaysia cea mai aspră dintre sentinţe: pedeapsa capitală!

    Pentru că, pe măsura scurgerii timpului, tot mai puţine veşti apar în legătură cu românul condamnat definitiv la moarte în Malaysia, l-am întrebat pe tatăl lui Ionuţ Gologan dacă a mai vorbit cu fiul său şi ce ne mai poate spune despre el. „Vorbesc des cu Ionuţ, dar veştile nu sunt deloc bune. Şi sâmbătă am vorbit cu el. Mi-a spus din nou că nu mai poate, că e disperat. Şi că vrea să se omoare”, ne-a spus, aproape plângând, Dumitru Gologan. Şi a continuat: „Eu i-am spus lui Ionuţ să stea cuminte şi să se roage la Dumnezeu, că va fi bine până la urmă. Dar el mi-a explicat de ce este disperat. Mi-a spus că prietenii săi cu care stătea în celulă, cu care a mâncat o pâine amară, au fost executaţi în faţa lui”. Aceasta este, într-adevăr, o veste tulburătoare din celula morţii, acolo unde Ionuţ Gologan îşi numără zilele până va fi graţiat de sultan sau… va fi spânzurat!

    „Tată, am mâncat o pâine amară cu ei”

    „E disperat, domnule ziarist, am simţit în vocea lui. Zice că aproape în fiecare zi vede că ia câte un deţinut din celulă şi nu-l mai aduce înapoi. Zice băiatul: «Tată,  am mâncat o pâine amară cu ei. Cum să văd că nu mai vin înapoi?». Nu mi-a spus băiatul dacă i-a adus alţi colegi de celulă, dar a văzut că i-a omorât pe cei cu care era şi este şi el speriat”, ne-a mai povestit Dumitru Gologan.

    „Când ne-a scos în faţa puşcăriei, i-a ridicat pe ei în ştreang”

    L-am întrebat pe tatăl lui Ionuţ dacă fiul său i-a oferit mai multe amănunte despre execuţia colegilor săi de celulă, iar acesta ne-a relatat ce a auzit de la fiul său. „I-a spânzurat în faţa lui. Erau condamnaţi pentru crimă şi pentru viol. L-am întrebat pe Ionuţ dacă acei băieţi au fost spânzuraţi pentru droguri, iar băiatul mi-a zis: «Nu, tată, nu erau pentru droguri, erau condamnaţi pentru crimă şi viol». Băiatul mi-a mai zis la telefon: «Tată, i-a scos în faţa puşcăriei. Am văzut că nu mai vin şi m-am întrebat ce-o fi cu ei, că am mâncat o pâine amară cu ei. Pe urmă ne-a scos şi pe noi. Când ne-a scos în faţa puşcăriei, i-a ridicat pe ei în ştreang. Eu nu mai rezist, tată, nu mai rezist!»”.

    „Fiul meu tot aceeaşi soartă are: să fie spânzurat!”

    Fără să-l mai întrebăm noi, parcă tulburat de tot felul de gânduri negre, Dumitru Gologan trage o concluzie ca pentru sine , dar… cu voce tare: „Probabil că a  vrut să-i sperie, să le dea un exemplu. Şi, dacă şi fiul meu este condamnat la moarte, vă daţi seama, tot aceeaşi soartă are, tot aceeaşi sentinţă o aşteaptă: să fie spânzurat!”. Pe urmă, parcă realizând că vorbeşte la telefon, tatăl lui Ionuţ Gologan mai spune: „Vă daţi seama că nici nouă, mie şi mamei mele, bunica lui Ionuţ, care l-a crescut de mic, nu ne-a venit bine după tot ce ne-a povestit băiatul?!…”.

    „Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să-l aducem în ţară”

    Dumitru Gologan ne-a spus că tot mai des merge la biserică împreună cu mama lui şi se roagă pentru Ionuţ. „Mama se duce mereu la biserică şi se roagă întruna pentru Ionuţ. Şi eu mă duc la biserică. Am fost şi la Înviere şi ne-am rugat. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să-l aducem măcar în ţară să mergem şi noi la el mai des să-l vedem”. 

    Bunica lui Ionuţ: „Noi am trimis peste tot scrisori: şi la preşedinţie, şi la sultanul din Malaysia…”

    Am întrebat-o şi pe bunica lui Ionuţ ce a vorbit cu nepotul său, iar acesta ne-a spus: „I-am zis, mamă, ai grijă de tine că eu vreau să te aducem în ţară!”. Şi, în continuare, bătrâna şi inimoasa doamnă Jeni Gologan a ţinut să ne mai spună: „Noi am trimis peste tot scrisori: şi la preşedinţie, şi la Ministerul Justiţiei, şi la Ministerul de Externe, şi la sultanul din Malaysia. Peste tot am scris, măcar în ţară să vină băiatul nostru. Şi eu, cum oi putea, să ajung şi eu la 82 de ani ai mei să merg la el la închisoare. Vă rog să subliniaţi aceste fraze: SĂ PUTEM ŞI NOI SĂ MERGEM LA EL! Măcar cu o bucată de cozonac sau cu un ou roșu,  de Paşte!”.

    sursa: ring

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    1 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.